Nu înțeleg de ce românii trăiesc din ce în ce mai prost, deși macroeconomic țara stă bine. Nu pricep de ce fondurile europene se pot accesa de oricine, dar banii rămân nefolosiți. Nu înțeleg de ce nu se reduce birocrația, de ce nu se micșorează TVA-ul, de ce nu scad taxele pe muncă. Nu îmi pot imagina de ce încă mai emigrăm în state care, ni se tot spune, sunt aproape de faliment. Fără îndoială, nu înțeleg mai nimic din realitățile economice de astăzi! Așa că, odată ce am recunoscut, nu va mira pe nimeni de ce nu înțeleg un alt lucru banal: care este rolul agențiilor de rating.
Da’, veți spune, asta știe tot prostul! Sunt firme specializate în analiza financiară care evaluează țări și companii pentru a acorda niște ratinguri sau, mai românește, calificative. Dacă acestea sunt bune, riscul de faliment e mic, dacă sunt rele, e mare. Cu ajutorul lor, investitorii iau decizii strategice. Deși în lume sunt numeroase agenții de rating, deloc surprinzător, cele care contează sunt din SUA, Moody's și Standard & Poors. Lângă ele, unii mai adaugă și Fitch. Cum își fac calculele, s-a văzut. Habar nu au avut de criză, iar companii cotate bine de tot au dat, instant, faliment.
Așa că, nu pot să înțeleg de ce lipsa de credibilitate, dovedită de istoria recentă, nu le-a făcut să dispară, să rămână doar un vis urât pentru e economie globală băgată în criză de tot felul de inginerii financiare. Anunțul Standard & Poor’s că ia în calcul retrogradarea ratingului a 15 membri ai zonei euro, printre care Germania și Franța, a stârnit indignare în mai toate cancelariile statelor europene. Se uită că acest episod vine după ce în Uniunea Europeană s-a vorbit despre reglementarea activității agențiilor de rating, iar acesta a fost punctul de plecare al unui adevărat război al declarațiilor. Astfel, în timp ce Rusia avea de ceva timp proiectul unei agenții de rating a Eu
