Acum citiva ani, dau nas in nas cu generalul Plesita. Pentru cei care ati deschis televizoarele mai tarziu, Plesita a fost o bruta securista care l-a batut personal pe Paul Goma, care a organizat atentate impotriva Europei Libere. Un criminal. Ba chiar un criminal nesimtit. In perioada de care vorbesc, Plesita era vedeta la OTV, de unde ne dadea lectii de patriotism. El fusese criminal din patriotism si era mandru de asta. Nici un licar de regret, nici o urma de constiinta framantata. O jigodie absoluta, imi pare rau ca folosesc astfel de cuvinte in spatiul public, dar sunt cazuri in care sunt si cuvintele dure bune la ceva. Deci, cum ziceam, ma plimbam pe Dorobanti, chiar la doua zile dupa ce jigodia patrioata se etalase la televizor. Era un batran in baston. Sa-i zic ceva? Sa-i zic ca si eu sunt patriot si nu putem fi amindoi patrioti – pentru ca daca esti criminal nu poti sa fii patriot? Sa-l scuip? Am ramas o secunda pironit. Am trecut mai departe. Hai, lasa-l, mi-am zis! E un mosneag. Nu mai poate face rau. Am trecut mai departe.
Apoi mi-a parut rau. Mosneagul ala revarsa gunoi in capul nostru, al tuturor. Si mai ales, o facea din patriotism. Jigodia chiar credea ca a fost si este patriot. Iar prostovanul de Dan Diaconescu il aproba cu zimbetul lui tamp, in emisiune. Jigodia se simtea bine dand lectii. Nu era nimeni sa-l contrazica. Sa-i zica ca unul care bate un om pentru opinii politice nu poate fi patriot, nici atunci, nici acum, niciodata. Punct. Apoi, Plesita a murit, in 2009. L-am regretat intr-un fel. Nu apucasem sa-i zic nimic, am fost las.
De ce va zic astea? Tocmai vad pe Realitatea TV ca fostul sef al Securitatii, Iulian Vlad, le multumeste informatorilor. ”Doresc să elogiez contributia la fel de pretioasa a combatantilor indirecti, cetateni demni si mandri ai acestor locuri, fara ale caror acte patriotice benevole nici un serviciu de i
