În statistici, totul curge liniar – au fost mobilizate atâtea forţe, intervenţia a durat atât...Dincolo de rapoartele oficiale şi ştirile seci, puţini ştiu de fapt ce a însemnat munca lor, a celor care, umăr la umăr, au contribuit la lichidarea celui mai mare incendiu din ultimii ani de la Sibiu. Zeci de hectare de vegetaţie şi lizieră mistuite de flăcări, trei judeţe afectate şi un efort uriaş, despre care vorbesc cu modestie, chiar dacă n-au avut deloc o misiune uşoară.

„Bătea vântul foarte tare – tăios, rece, îngheţat”. Locotenentul Claudiu Nan este unul din cei care, de sâmbătă şi până luni dimineaţa, a fost la datorie, în inima muntelui. Îşi aminteşte prima imagine, odată ajunşi sus, în zona Tâmpa „Erau flăcări mari, pe întindere mare – şi atunci ne-am dat seama că va dura mult şi că necesită foarte multă forţă umană implicată”, povesteşte Claudiu Nan.

Somn pe cetini, în jurul focului

Vorbeşte calm şi cald şi accentuează, ori de câte ori are ocazia, faptul că a fost o muncă de echipă, o intervenţie care, dincolo de complexitate, i-a sudat ca şi colectiv. Fie că au împărţit mâncarea, unii dintre ei poate o ţigară, fie că au stins flăcări, fie că au dormit unul de umărul celuilalt, preţ de câteva ceasuri, într-o stână din vârful Tâmpa. „Stăteam la adpost pe rând, s-a dormit în cele două stâne pe rând, câte puţini, unul pe umărul celuilalt”, îşi aminteşte locotenentul.

Dincolo, la cel de-al doilea incendiu, cel de pe vârful Buceciu, nu au avut nici măcar stânele mici de pe Tâmpa. Aşa că au dormit pe cetini de brad, în jurul unor focuri. La câteva săptămâni de la intervenţie, îşi aminteşte zâmbind cum au spart gheaţa de la izvoare ca să ia apă pentru intervenţie, dar şi cum au cărat la rădăcini apă cu peturile în care aduseseră iniţial apă de băut. „Erau pârăiaşe, din care am luat mici cantităţi de apă, cu bidoan