Din cei 27 de lideri ai UE, de la poza de grup de acum un an de la summitul european din decembrie 2010, de la Bruxelles, vor mai sta în faţa fotografilor doar 21. Şase premieri şi-au pierdut posturile în ultimul an de criză, iar cabinetele lor au fost înlocuite fie de tehnocraţi, fie de alţi câştigători.

Acum un an, pe 16 decembrie, liderii UE avea de a face cu primele ameninţări ale crizei. Au discutat modificarea „limitată" de tratat care să aducă un mecanism "permanent" de salvare a situaţiei financiare din zona euro, o decizie ce era programată să intre în vigoare în ianuarie 2013.

De atunci, fiecare nou summit a adus decizii şi toate s-au dovedit insuficiente. La fel cum toate au fost "radicale", "cruciale" şi din când în cînd „istorice". Doar că anul trecut în iarnă, Consiliul European mai avea pe agendă şi alte teme: relaţia cu Rusia, cea cu China, cu Statele Unite, extinderea şi statutul de ţară candidată pentru Muntenegru. Acum, toată agenda este dominată de măsurile şi regulile care trebuie luate pentru salvarea euro iar tratatele au nevoie de schimbări şi mai profunde.

Victimele politice ale crizei datoriilor

1. Premierul irlandez Brian Cowen a fost prima victimă a crizei datoriilor suverane din Europa. A devenit prim-ministru în 2008, când criza economică începea să facă ravagii şi arunca Irlanda în recesiune. Irlanda a devenit a doua ţară europeană, după Grecia, care a avut nevoie de ajutorul de urgenţă al FMI şi UE. Dublinul a primit împrumut în valoare de 85 de miliarde de euro. A fost criticat de presă şi de opoziţie. Au fost declanşate alegeri anticipate pe care Cowen şi partidul său de centru dreapta le-au pierdut în februarie 2011. A fost înlocuit de Enda Kenny.

2. Premierul portughez José Sócrates a demisionat în martie 2011 după ce a fost nevoit să anunţe şi să susţină măsurile dure de austeritate. Socrat