Zău că-mi pierdusem de mult nădejdea că aşa ceva poate să mi se mai întîmple! După aproape un deceniu de plictis, agasare sau rutinare resemnată, mi-am regăsit pentru două zile excitaţiunea tîrgurilor de carte!
V-am mai spus: cu o singură excepţie, am fost prezent activ, adică implicat profesional, la toate ediţiile Bookarest/Bookfest şi „Gaudeamus“. Să fi fost vreo treizeci şi ceva. Am trecut, aşadar, prin toate stările posibile. Elan postrevoluţionar, recuperînd insaţiabil scrierile exilului românesc, înghiţind nesăţios literatura anticomunistă, traducerile prohibite, libertăţile necunoscute vreodată. Revelaţii în bine şi în rău, resincronizare eficientă sau tardivă. Frenezia evenimentelor editoriale cu sute şi chiar mii de oameni, inclusiv concurenţa neloială a microfoanelor, pînă la jalea lansărilor cu trei fursecari şi-un deget de şampanie în pahar de plastic. Pe scurt: mărire şi decadenţă.
DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregraficEi bine, uite că roata se roteşte. Din pricina sărăciei, a exasperării, debusolării morale şi mîrlăniei fagocitare, cartea (evadarea spirituală) a redevenit o şansă bovaric-eliberatoare, o supapă emoţională, un debuşeu de sentimentalism, verdict etic, proiecţie existenţială... Şi chiar un cadou. Pînă acum cîţiva ani, a oferi cuiva, ca recunoştinţă ori şpagă, o carte, oricît ar fi fost ea de preţioasă, era un moft. Unul privit, după caz, cu mirare, dispreţ, botoasă blazare. Or, acum, pînă şi unul ca mine observă deja cu nelinişte că pentru intervalul dintre Sf. Nicolae şi seara Crăciunului nu-i mai ajung pungile şi punguţele de umplut cu bucoavne de tot felul! Cînd ajungi să oscilezi cu o carte între patru destinatari în chip egal îndreptăţiţi să o primească, apoi să ştiţi, domniile voastre, că situaţia-i departe de-a fi neagră! E roză. Rubicond
