Luiza Mirela Mirea avea 27 de ani. A murit împuşcată în cap în seara de 21 decembrie 1989, la Sala Dalles. Acum odihneşte în Cimitirul Eroilor, iar numele său a fost dat unei alei din cartierul Berceni.
Identitatea criminalului nu e nici azi cunoscută şi probabil nici nu va fi vreodată. Tatal Luizei, generalul în rezervă Marin Iancu, el însuşi disident anticomunist, nu are linişte până când vinovaţii de crimele comise în acele zile nu-şi vor primi pedeapsa. În memoria tinerei care şi-a dat viaţa în acea zi, reluăm fragmente semnificative din interviul pe care ni l-a acordat tatăl său în primăvara anului 2004.
În ziua de 21 decembrie 1989, îşi amintea tatăl Luizei, i-a sărit inima din piept de bucurie când două colege de serviciu au intrat în biroul său şi i-au zis: "Nea Iancule, vino-ncoa că a venit ziua ta, vino să vezi ce-i afară". Se spărsese mitingul, manifestanţii strigau "Jos Ceauşescu!" şi "Vrem libertate!". El lucra în centru, la o întreprindere care se ocupa cu demolările, din doi paşi a fost pe Calea Victoriei, în puhoiul de lume care forfotea între cordoanele de scutieri.
Pe la ora 15:00, ajutat de nişte cunoscuţi, a spart uşa ICRAL Herăstrău, pentru că directorul de acolo îi încuiase pe angajaţi, între care era şi fiica sa cea mică. Împreună au mers acasă, sperând că vor găsi acolo întreaga familie. Fiica cea mare, Luiza, lipsea. Lăsase, pentru soţul său, Petrică, un bilet. Acesta avea să fie ultimul semn de viaţă lăsat celor dragi. "Petrini, eu sunt acolo unde sunt toţi românii. Mă găseşti la Sala Dalles, în faţă."
"Am stat puţin, îşi aminteşte Marian Iancu, am ascultat ştirile de la Europa Liberă şi am plecat din nou pe stradă, spre Intercontinental, cu fiica mea cea mică şi cu prietena sa, domnişoara Ionescu. Ele au rămas pe trotuar şi eu m-am alăturat grupului care începea să construiască baricada. Luam to
