Pentru un tânăr de 23 de ani din Craiova, voluntariatul nu înseamnă muncă gratuită sau muncă patriotică, aşa cum se întâmpla în trecut. Se implică pentru că aşa simte şi îi place să facă ceva fără să aştepte o răsplată. Cu un efort mic poate să obţină rezultate nesperate.

Laurenţiu Ştefăniţă Butiseacă este unul dintre tinerii care a înţeles că atunci când le întinzi mâna celor de lângă tine nu trebuie neapărat să ai un beneficiu material. El este voluntar. A început într-o doară, în anul 2006, când un prieten l-a luat cu el la o acţiune de voluntariat. De atunci au trecut câţiva ani buni, dar Laurenţiu nu a renunţat, iar în urmă cu câteva zile munca lui a fost apreciată: a primit Premiul special pentru voluntariat. „Prima acţiune la care am participat a fost «Competiţia Tinereţii», dacă nu mă înşel. A fost interesant. Am fost cooptat în echipa de organizare, am cunoscut persoane noi. A fost o experienţă plăcută. De atunci, am participat mereu în timpul liber la toate acţiunile de voluntariat ale Centrului de tineret din Craiova. De trei, patru ori pe săptămână eu merg la Centru. Sunt implicat în proiecte. Din păcate, acţiunile noastre nu sunt aşa de palpabile cum sunt alte activităţi care implică voluntariat. Să mergi să îngrijeşti bătrâni, să acorzi ajutor unor copii. Faptele noastre sunt ca nişte semnale de alarmă pentru societate.

Un exemplu în acest sens sunt acţiunile legate de tragedia care i s-a întâmplat unui tânăr din Craiova, Andrei Goreci. Și el a fost atras mult de voluntariat. Tot ce am făcut atunci a fost să tragem un semnal de alarmă asupra violenţei în şcoli. Să găsim soluţii pentru stoparea acesteia“, spune Laurenţiu. Tânărul afirmă că proiectul a încercat să-i convingă pe cei din jur că stă în puterea lor să schimbe ceva. De la conducerea unei şcoli până la ultimul elev, cu toţii au puterea să nu mai lase ca în şcoala lor să se întâmple a