7 sate din Caraş-Severin, comunităţile de croaţi, în jur de 7.000 de suflete, au dezvoltat un cult în jurul fotbalului.
Orgoliile, rivalităţile şi spiritul de civilizaţie i-au îndemnat pe localnici să amenajeze aici mici terenuri de fotbal dotate cu nocturnă, echipele efectuează cantonamente în străinătate, iar la meciuri vin şi cîte 1.000 de suporteri la partide din Ligile 4 şi 5. Gazeta i-a vizitat pe aceşti oameni la ei acasă. Miercuri aţi aflat istoria celor de la Voinţa Lupac, formaţia din eşalonul patru care şi-a construit o arenă cu 500 de milioane de lei, oferind jucătorilor salarii de 700-800 lei pe lună, plus prime.
Şi a celor de la Nermed, unde 8 familii au donat parcele de pămînt pentru terenul echipei formate numai din croaţi. Doar în ediţia tipărită şi în cea de iPad ale Gazetei Sporturilor de astăzi puteţi citi continuarea poveştii.
Citeşte materialele apărute în Gazeta Sporturilor de miercuri:
Fugind din calea turcilor acum 700 de ani, din Dalmaţia, Herţegovina, Slovenia şi Bosnia, slavii s-au stabilit lîngă Munţii Aninei. Astăzi, echipele lor de ligile 4 şi 5 joacă în nocturnă, au autocare moderne şi aduc la meciuri chiar şi o mie de oameni
Şi pentru ei e un mister. Din secolul XIII, numărul lor rămîne aproape acelaşi, deşi mulţi s-au întors la Croaţia-mamă ori s-au pierdut prin Timişoara. De sute de ani cantonaţi în doar două comune, între Reşiţa şi Anina, vorbind o croată care sfidează arhaic ce se vorbeşte la Zagreb. Îndîrjiţi şi evlavioşi, dintotdeauna catolici între sîrbii şi românii ortodocşi.
Nocturnă şi teren săpat în munte
Ai noştri le spun cîrşoveni, caraşoveni sau cotcoreţi. Pentru sîrbi sînt karaşovani. În felul lor aspru şi hîtru, pe care l-au imprimat adînc locurilor, ei se declară "croaţi, croaţi şi doar asta". Lupac, Clocotici, Rafnic, Vodnic. Arhitectura de piatră a casel