„Adevărul“ vă prezintă lucruri neştiute din timpul Revoluţiei, trăite la Televiziune şi povestite de angajaţii TVR din acea perioadă.

Luată cu asalt (de revoluţionari, de complotişti şi de oportunişti) în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 şi transformată în tribuna publică a Revoluţiei, Televiziunea Română a fost unul dintre punctele-cheie în desfăşurarea evenimentelor din urmă cu 22 de ani. Sutele de angajaţi ai TVR s-au trezit, vrând-nevrând, în miezul Revoluţiei.

Exceptându-i pe cei care au acţionat în slujba taberei Iliescu după un scenariu dinainte pregătit, marea majoritate a oamenilor din Televiziune au crezut cu naivitate în existenţa teroriştilor şi în lupta pentru libertate. Mărturiile lor nu au o valoare istorică deosebită, dar reconstituie o parte din atmosfera tragi-comică a acelor zile.

„Noi, angajaţii de rând, am stat acolo şi am făcut Televiziunea să funcţioneze, să poată transmite informaţii către ţară. Dacă plecam noi, ce se întâmpla? Am stat acolo şi ne-am riscat viaţa, au trecut gloanţele pe lângă noi. Alţii au plecat acasă şi s-au uitat la televizor", spune Adrian Valentir, fost cameraman al Televiziunii Române.

„Geto, cum ai intrat tu acolo, Geto?"

Aurelian Vasilescu, cameraman şi el, spune că în zilele Revoluţiei angajaţii TVR au fost împărţiţi în două tabere: „Unii am stat acolo zi şi noapte, iar alţii au întins-o. Veneau şi îşi umpleau traista cu conserve şi pe urmă îi auzeai cum şuşoteau între ei, «bă, ce facem, că diseară se trage»?. De unde ştiau că se trage diseară? Erau colegi de-ai mei, diverşi indivizi. Ăştia au făcut Revoluţia la fără frecvenţă, eu aşa le zic, F.F.-işti. Şi acuma sunt revoluţionari! Şi să vezi ce lecţii îţi dau când discuţi cu ei... Ei uită că eu am fost acolo tot timpul".

Rămaşi să asigure buna funcţionare a Televiziunii, oamenii s-au trezit că locul lor de muncă a fost transf