Înainte de recentul Tîrg de Carte am primit o rugăminte care m-a bucurat, dar şi mirat, în acelaşi timp: un fost profesor din facultate, de pe vremea de aur a orelor de latină, Liviu Franga, m-a rugat să-i prezint o carte. Un roman.
M-a bucurat pentru că orele de latină de la sfîrşitul anilor ’80 au fost, pentru mine, cele mai frumoase din facultate, dar şi una din perioadele aproape perfecte, îmi permit să spun, din viaţa mea. În primul rînd, datorită profesorilor de atunci, I. Fischer, Gabriela Creţia, Mihai Nichita, Dan Sluşanschi, Traian Costa (dintre care, din păcate, cei mai mulţi nu mai sînt), a formidabilei lor erudiţii şi a modului plin de har prin care o împărtăşeau.
M-a mirat pentru că, iniţial, m-am gîndit că dl Franga a lansat un roman legat, cumva, de Antichitatea clasică. Şi nu mă simţeam deloc destul de specialistă pentru a-l prezenta.
Romanul s-a dovedit complet altceva decît prevăzusem: Jurnal din anii ’70 (editura TIPARG, 2011). Al unei adolescente din România anilor ’70: Clara Iacob, elevă la Liceul „Gheorghe Lazăr“.
Interesantă alegere, din partea unui bărbat, şi clasicist. Citind jurnalul, am descoperit, cu încîntare, că recunosc în însemnările Clarei propriul meu stil din jurnalele mele de sfîrşit de ani ’70, început de ani ’80. Căci, mărturisesc, am fost, cel puţin pentru o perioadă, o fanatică a scrisului în caietele chinezeşti de atunci, cu coperţi de mătase.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriu„Luni 4 ianuarie. Am fost cu Dona. Am mîncat îngheţată de 3 lei de ciocolată. Am fost la tata la spital. L-am luat şi am cumpărat banane de 50 de lei.(...) Dona mănîncă la mine. E f. drăguţă.“; „Miercuri 13 ianuarie: „N-am mai făcut nimic. Am citit Civilizaţia aztecă de L. Vaillant. Interesantă. (...). La şcoală, nimic. (...). Tipa de lucru e o proastă şi
