- Cultural - nr. 906 / 8 Decembrie, 2011 Te-am batut cu piciorul haladuindu-ti frumusetile nepieritoare Si acolo unde ai avut rani puse la cale in dusmanie de tara Ti-am fost brat de tarie, ocrotindu-te, aparandu-te. Nu mi-am scrijelit pe scoarta copacilor trecerea, siluindu-te, Nici piatra istoriei nu am pangarit-o, si nici pe altii nu i-am lasat s-o faca De la mijiri m-au alintat doinele, rugaciunea, lacrimile muntilor, Inrourarile atator dimineti in adieri de lumina, pasnica vietuire Purtand in suflet, nadejdea, curata iubire zamislitoare de izbavire, Graiul molcom si duios al celei ce mi-a dat viata, proslavindu-te Mi-au fost deopotriva mama si tara nedespartite aleanuri. Pe toate dintai le port in suflet, inradacinandu-ma de-a una cu tine, Cladite prin Decebal, Mircea, Stefan cel Mare si Sfant, Mihai Voievodul, Avramut Craisorul _ Ardealului bucium _ Cuza, Ferdinand-Intregitorul de Neam, dand Romaniei forma de fagure "dodoloata", Intarindu-ne credinta intru neaplecate grumaze de ctitori, Vajnici jertfelnici ai atator plugari eroi aparandu-te. Intru credinta si frica de Dumnezeu le este trecerea vitejeasca, Nu o data purtand intr-o mana crucea si-n alta taisul dreptatii A caror darzenie nestramutata ne este pilda de daruire neprefacuta Luminandu-ne calea spre Mantuire intru Domnul Hristos - Libertate Candela, pecete vie nerastignita, ne-ngenuncheat izvor de tarie Avandu-i pe Brancoveanu, fii-ingeri intru credinta in ceruri altare, Porti imparatesti deschise ale marilor praznice cutremurand firea, Nume inaltate in panteonul nepieritoarelor glorii de biruinta Pamant stramosesc cu rauri si ramuri, a tot ce exista ni-e frate Prin sangele cu prisosinta varsat, sfintindu-te, aparandu-te, Amintirea atator eroi stiuti si nestiuti cu glasuri de foc pomenindu-o Oasele lor albesc straiele nemuririi din Neam in Neam past