În februarie 1998, Simone Baulez, "brocanteuse", descoperea în pivniţa imobilului unde a locuit Cioran manuscrise care ar putea aduce proprietarului, în urma unei licitaţii, o sumă în jur de un milion de euro. Madame Baulez, care a împlinit 68 de ani, a avut o viaţă extraordinară, iar găsirea acestei comori nu i-a schimbat-o prea tare. Doar a obligat-o să-şi cheltuiască banii pe avocaţi, pentru a obţine în justiţie dreptul asupra manuscriselor. O întreb dacă s-a gândit la ce va face cu banii după ce va vinde manuscrisele şi ea zâmbeşte: "Am picioarele pe pământ. Am câştigat deja de mai multe ori. Sunt înţeleaptă. În 1986 am pus mâna pe un contract cu statul. Adică făceam debarasarea în toate succesiunile pe care le primeşte statul, dacă nu există moştenitori sau refuză moştenirea. Era foarte simpatic". Spune că nu va cheltui banii ca să se distreze sau ca să călătorească, mai ales că nu-i place să meargă cu avionul, şi că va investi banii. Poate pentru a cumpăra înapoi ferma din Mayenne (o regiune aflată în vestul Franţei), pe care a vândut-o la majorat: "Acum, această fermă aparţine INRA (l’Institut National de la Recherche Agronomique). Nepoţilor mei, Olivia şi Nicolas, le-ar plăcea să meargă acolo, pentru că fac călărie, iar la fermă se cresc cai foarte frumoşi, de curse". "Vă gândiţi să vă retrageţi la ţară?", întreb. "Mă vedeţi croşetând? Nu cred. Pentru mine, pensionarea e un cuvânt care nu există", se amuză madame Baulez şi îşi spune povestea, cea a unei tinere care nu s-a supus convenţiilor şi care şi-a urmat drumul cu bucurie.
"Am avut viaţa care-mi place. Foarte grea la început, pentru că, împreună cu sora mea, am rămas orfane de la 5 ani. Majoratul era la 21 de ani. Am avut şansa ca tatăl meu să fie un om cu o mentalitate avansată. Înainte să moară, el voia să cumpere un teren de aviaţie în Statele Unite. Pot să spun că în epocă asta era ceva fu
