România joacă în echipa NATO şi UE. Dar Europa ce joc joacă? Toţi pentru unul şi unul pentru toţi” sau “Scapă cine poate”?

Articol din dosarul "Ce parteneriat româno-american?", publicat în ediţia nr. 25 a FP România

Întrebarea frecventă a ultimei perioade este: Ce aşteaptă investitorii din România sau care se uită la oportunităţile din ţara noastră de la anul 2012? Întrebarea este legitimă în contextul în care în acest moment companiile şi-au definit planurile de activitate, bugetele şi obiectivele pentru anul următor. Întrebarea cuprinde însă şi alte aspecte: care va fi impactul momentului electoral asupra investiţiilor şi companiilor? Majoritatea reprezentanţilor mediului de afaceri optează pentru nevoia stimulării creşterii economice, a creării de locuri de muncă, a dezvoltării sectoarelor cu potenţial veritabil – energia, agricultura, IT – a scăderii impozitului pe muncă, în condiţiile în care este nevoie de schimbarea modelului de creştere de la unul axat pe consum la unul bazat pe producţie de bunuri şi servicii şi export. Oricare ar fi desenul şi culoarea Executivului şi Parlamentului anul viitor aceste teme vor trebui abordate în cheie conservativă, pentru simplul motiv că lumea nu va ieşi din criza economică, iar la noi, resursele pentru programele populiste nu vor exista. Toate acestea teme sunt recurente şi abordarea lor a fost necesară în fiecare an, de la aderarea noastră la UE şi va continua să fie obligatorie şi pentru anii care urmează.

Cum va arăta Europa? În sens mai larg, întrebarea atinge însă un sentiment mult mai profund, valabil nu doar pentru investitori cât pentru toţi cetăţenii României, ai Europei, ai lumii vechi şi noi deopotrivă. Şi acest sentiment profund se numeşte FRICA. Cum va arăta Europa în 2012? În acest moment putem doar bănui desfăşurarea unor discuţii dure, fundamentale, asupra viabilităţii şi formei viitorul