Criza e criză, nu ai ce face! De aceea înţeleg de cele mai multe ori deciziile dure, extreme. Nici excesele verbale ale puterii nu mă impresionează. Aşa se întâmplă cu opoziţia care la primul strănutat începe să plângă, sensibilă la sărăcia românilor. E cunoscut că marele Nicolae Iorga ajuns la guvernare a devenit din idolul dascălilor şi al profesorilor din România cel mai blestemat ministru. Când a primit o delegaţie de învăţători din Oradea, care se plângeau că nu şi-au primit salariile de luni de zile, istoricul i-a întrebat tăios cât de adânc e Crişul.

Cinicul Constantin Argetoianu, mâna sa dreaptă, de fapt cel care şi conducea guvernul, a fost şi mai sfidător şi insolent. Interpelat în Parlament de ce preoţii nu şi-au luat salariile, Argetoianu a anunţat că, dacă cineva îl va mai întreba de lefurile popilor, va mai amâna cu o lună acordarea acestora. Dacă-l vor întreba doi, două luni. Şi s-a ţinut de cuvânt. Tot Argetoianu a dat cel mai macabru sfat delegaţiilor funcţionarilor care reclamau neplata salariilor a sute de mii de slujbaşi ai statului: “Spânzuraţi-vă”! Fără să clipească! În perioada asta de recesiune e normal ca nervii miniştrilor să fie întinşi la maximum. Uite că sunt generos, accept şi o înjurătură neaoşă, pentru că istoria ne-a demostrat că s-au mai întâmplat aceste lucruri. Iorga spunea că, atunci când a fost la putere, “eu n-am fost eu”. Aşa ar trebui să fie şi actualii guvernanţi. Să taie în carne vie, să fie adevăraţi chirurgi ai salvării naţionale. Nu nişte bieţi felceri cu buzunarele pline cu bancnotele şpăgii pătate de sânge. Atât timp cât se fură în continuare, noi, ăştia simpli, rămânem fără speranţă şi doar cu înjurăturile!