Grupul polonez KGHM, cotat pe bursă şi controlat de stat, îşi propune să devină o putere mondială pe piaţa cuprului şi e gata să plătească 3 mld. dolari pentru a cumpăra o companie canadiană, pentru a ajunge să se bată cu giganţii Rio Tinto, BHP Billiton şi Xstrata. Statul român le vinde străinilor minele de cupru integral, fără să ia în considerare listarea şi creearea unui campion naţional, după ce singurele două fabrici de cupru din România au fost închise.

Polonia şi România au ales să îşi joace diferit cartea resurselor naturale: prima a a păstrat integrate în aceeaşi companie exploatarea şi rafinarea cuprului şi a vândut o parte din companie pe bursă, iar acum gigantul naţional KGHM e suficient de puternic să plătească 3 mld. dolari "cash" pentru minele de cupru din Canada. În România, minele au fost separate de unităţile de producţie şi au rămas pe mâinile statului. Singura mină de cupru care mai funcţionează în România e înglodată în datorii, iar privatizarea e singura soluţie de supravieţuire, aşa cum a fost şi în cazul celorlalte resurse.

În goana mondială după resurse naturale, Polonia ia startul din "pole position", mândrindu-se cu gigantul minier KGHM care o aşază pe poziţia secundă în clasamentul celor mai mari exploatatoare de cupru din Europa, în timp ce România riscă nici să nu mai participe la competiţie cu o singură mină de cupru funcţională, cea de la Roşia Poieni, în timp ce singurele două fabrici de prelucrare din ţară sunt în insolvenţă. Cu toate acestea, în subsolurile ţării aşteaptă exploatarea minereuri de cupru a căror valoare este estimată la peste un miliard de euro.

Cererea de cupru a crescut exponenţial la nivel global susţinută în principal de ascensiunea Chinei în liga marilor puteri mondiale, iar preţurile la metalul roşu au explodat. Astfel că deţinerea controlului asupra rezervelor de "metal roşu", eficie