De la 14km de Reşiţa, formaţia croaţilor pleacă anual în cantonamente la Marea Adriatică şi are o echipă secundă în care puştii localnici se formează pentru fotbalul mare.
"Coborîm în sud. De fapt, ai să vezi, drumul urcă spre munte. Acolo e Lupac". Florin Ştiube e şi consilier AJF, cunoaşte pe de rost echipele din Caraş, iar cînd vine vorba de croaţi vorbeşte cumva tainic, ca despre o minunăţie. Voinţa Lupac e pe 2 în Liga 4, stă cel mai bine dintre echipele craşovene, aşa că e prima de descoperit. "Orgoliul lor trebuie respectat", îmi explică Florin. De multe ori, am să înţeleg că e tocmai condiţia reuşitei lor.
Orgoliu şi muncă
Comuna te primeşte straniu: după fumul Reşiţei încă industriale, se deschid, la nici un sfert de oră distanţă, uliţe largi, asfaltate, clădiri din piatră, colorate pestriţ şi neobişnuit. O curăţenie impecabilă şi indicatoare în două limbi. Primarul de Lupac, Marian Vlasici, aşteaptă într-un birou în care alternează steagul croat, statuetele cu Maica Domnului şi fanioanele de fotbal.
Vorbeşte cursiv româneşte, dar topica îl mai trădează. Cînd e vorba de fotbal, devine serios şi punctează: "Am fost jos, dar muncim mult. O să fim sus, pentru că sîntem serioşi". Concluzii simple. Nu se plînge de arbitri, de bani, de nimic. Se enervează doar cînd intervine Matei Veca viceprimarul, cel mai bun prieten al său dar fan al Recoltei Rafnic: "Noi avem un alt stil la Recolta…" "Stilul vostru e bătaia să luaţi!". Orgoliu. Ar părea că pentru mai nimic. Dar oamenii vor să ne arate stadionul.
Nocturnă de 500 de milioane, în Liga 4!
E întuneric şi linişte teribilă în Lupac. Rar, pe la porţi, bătrîne în strai croat, ieşite parcă dintr-un muzeu atemporal. Din vestiarul Voinţei se aud glumele jucătorilor. Se echipează: toate echipele croate fac trei antrenamente pe săptămînă!
Deodată, un ţăcănit
