Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti continuă să editeze transcrierile dezbaterilor organizate, de-a lungul a peste trei decenii, sub egida „Rotondei 13”.
Inaugurate de Şerban Cioculescu şi continuate, după moartea sa, de alţi amfitrioni, respectivele întâlniri şi dezbateri s-au dorit a fi un cadru neconvenţional de manifestare a istoriei literare, sub forma evocărilor, medalioanelor şi, mai ales, a intervenţiilor memorialistice ale unor personaje ale acesteia: scriitori, critici, editori, artişti.
Volumul al VII-lea ne propune, astfel, după scenariu deja acreditat, 13 „Rotonde 13”, dedicate unor clasici ca I. L. Caragiale, Mihai Eminescu sau George Bacovia, criticilor G. Călinescu şi Perpessicius, scriitorilor Mihail Sebastian, Cezar Petrescu, Tudor Muşatescu şi Dimitrie Stelaru, ori ignoraţilor, astăzi, Al. T. Stamatiad şi Demostene Botez. Nici scriitorii care au făcut grele concesii politicului nu au fost omişi. Culegerea de faţă ne oferă evocări ale lui Cicerone Theodorescu şi Alexandru Oprea: regretabile în sine – în special prin întâlnirea cu personaje pe care speram să le fi uitat definitiv –, transcrierile acestor dezbateri sunt utile pentru a reface cadrul de epocă şi a respecta, astfel, autenticitatea atmosferei literare, nu întotdeauna agreabilă, din anii ’70-’80.
Aş spune, pentru început (şi după parcurgerea tuturor celor 7 caiete publicate până acum) că ediţia este, de fapt, o eboşă a unei ipotetice ediţii viitoare. Inestimabilă prin farmecul unor intervenţii orale strălucite sau pline de amănunte necunoscute istoriei literare, ea nu poate fi folosită în cadrul unei cercetări literare propriu-zise, decât cu multă circumspecţie.
Două sunt lacunele care restrâng utilizarea ediţiei la cercul specialiştilor: 1) nerespectarea ordinii cronologice a dezbaterilor, şi 2) absenţa notelor şi comentariilor, care să e
