Se întâmplă, nu doar o dată, în istoria cărţii ca raportul dintre text şi imagine, dintre ce se spune şi ce se vede, dintre lectură şi "lectură" să devină altceva decât obişnuinţa noastră prevede. În cazul volumului Temple - publicat în română şi în engleză - de Sorin Fildan, (Cluj-Napoca, Ed. Cordial Lex, 2011, 128 p.) caracterul convenţional al lecturii şi aşezarea scriitorului, a graficianului şi a cititorului în faţa paginii de format A4 se modifică radical. Autorul textului semnează, întâi de toate, nişte poeme care nu sunt neapărat numai poeme. Întemeindu-se pe o precunoaştere a simbolisticii esoterice puse în joc, poetul devine jongleurul unui sistem complex de semnalizare care duce mult dincolo de textul propriu-zis, de vehiculul metaforei şi tine să invite de intrarea într-un teritoriu hermetic, de magician, unde vocabulele prind viaţă şi devin chei pentru deschiderea sau închiderea unor configurări ale realului, ca şi ale dincolo-de-realului. Din acest punct de vedere, poeziile nu mai sunt text, ci pre-text, iar finalitatea lor vizează un soi de vrăjitorie, un rebus care pune lumea într-o altă ordine ce te invită la descifrare.
La urma urmei, însă, textele rămân nişte invitaţii pe care le poţi urma sau nu. Cel puţin la fel de persuasivă se dovedeşte însă prezentarea grafică a volumului, asigurată de graficianul şi autorul de coperte de carte Alexandru Pecican. El asigură unicitatea întregului cu o măiestrie redutabilă, mai cu seamă că mandalele, yantrele şi diagramele simbolice care se alătură poemelor nu sunt, nici ele, simple ilustrări, decoraţiuni sau vignete, ci suporturi autentice pentru meditaţie, încercări în arta contemplativă, cristalizări ale unei conştiinţe care îşi scrutează abisurile, căutând căi de acces dincolo de vizibil, în chiar structurile complexe şi abisale ale lumii şi dincolo de stratul raţiunii şi al conştiinţei.
Punân
