Pe copertă, frumosul portret al unui indian – parcă nu chiar sută la sută tipul clasic al războinicului din romanele scrise de Karl May ori James Fenimore Cooper sau din filmele hollywoodiene cu pieile roşii – înveşmântat în ţinută tradiţională, cu turban împodobit cu pene de struţ, colier şi cercei. Personajul te priveşte cu semeţie, chiar dacă, avantajat fiind de studiile de semiologie medicală (Semiologia e astăzi o disciplină împinsă pe nedrept la periferia învăţământului medical „modulizat“ şi prea „tehnicizat“, minimalizând rolul în educaţia studentului a observaţiei clinice), poţi descifra în trăsăturile feţii sale suferinţă, abia ţinută sub control, şi anxietate. Indianul – în vinele căruia se amesteca sânge irlandez şi scoţian – este Osceola (1804–1838), o căpetenie a triburilor amerindiene Creek şi Seminole (Florida), care s-a opus cu armele strămutării forţate. A fost arestat în 1837 şi a murit în detenţie. Autorul excepţionalului ulei pe pânză este pictorul american George Catlin (1796–1872). Dar care e „clenciul“ găsit pentru ca Osceola să figureze pe prima copertă a revisteiCLINICAL INFECTIOUS DISEASES – Romanian excerpted edition (septembrie 2011, vol. I, nr. 1)? Acela, probabil, că s-a îmbolnăvit de malarie, murind rapid din cauza acestei maladii dobândite în captivitate. Jurnalista şi scriitoarea de succes Susan Orlean (n. 1955) relatează că, pentru a i se face portretul, Osceola s-a ridicat de pe patul de suferinţă, îmbrăcându-se, pentru o ultimă oară, în ţinuta sa favorită; imediat după ce şi-a dat jos haina de paradă, a decedat. Sigur, nu numai de supărare, ci şi din cauza febrei palustre… Protozoarul din genul Plasmodium, descoperit de Charles Louis Alphonse Laveran în 1880, are un ciclu eritrocitar, malaria caracterizându-se prin accese febrile sistematizate, anemie, splenomegalie – motive suficiente pentru ca despre această boală să