Medicina de familie, specialitate-cheie în ţările dezvoltate, este din ce în ce mai frecvent pusă în discuţie, mai ales sub aspectul cost/eficienţă. Despre soluţiile posibile discută, în cadrul rubricii Jurnalul unui medic cosmopolit, dna dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu.

Definiţia europeană a medicinii de familie descrie ceea ce caracterizează această specialitate medicală clinică: îngrijire medicală continuă şi de lungă durată, prin consultaţii personalizate şi structurate – care să ţină cont de contextul fizic, social, psihic, cultural şi de preferinţele legate de sfârşitul vieţii individului – şi prin proceduri soldate cu decizii şi intervenţii terapeutice care să se adreseze problemelor de sănătate acute sau cronice ale individului. În timp, definiţia nu şi-a pierdut esenţa, dar modul de înţelegere şi de aplicare în sistemele europene de sănătate este diferit. La aceasta contribuie în prezent numeroşi factori: informatizarea, reţelele sociale, emanciparea consumatorului de servicii medicale, creşterea speranţei de viaţă, feminizarea profesiei medicale şi lucrul part time, ştergerea graniţelor între state şi între nivelurile de asistenţă medicală, invazia „nou-veniţilor“ în asistenţa medicală primară (nurse-practitioner, „minidoctorul“, psihologul, fizioterapeutul, moaşa), schimbarea profilului morbidităţii etc. În ţările dezvoltate, medicina de familie continuă să fie considerată specialitatea-cheie pentru îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi a reducerii costurilor serviciilor medicale. Conform statisticilor, ţările cu o reţea de asistenţă medicală primară bine dezvoltată au cei mai performanţi indicatori ai stării de sănătate. În contrast, în ţările unde numărul specialiştilor este foarte ridicat în comparaţie cu cel al medicilor de familie, există o creştere a mortalităţii. O altă constatare importantă este faptul că o creştere a bugetulu