Puterea parvenită de nicăieri, dar capabilă de orice, întrupată în Tatăl Ubu şi Mama Ubu, apare pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, într-un spectacol aşezat sub semnul hârtiei, adică al derizoriului. Regia, decorul şi costumele sunt semnate de regizorul francez Alain Timar.
Piesa lui Alfred Jarry, pornită de la o glumă a unor liceeni, îi ridiculizează pe dictatorii gata să facă orice pentru a-şi atinge scopurile. Dar mai mult decât atât, face o analiză dură şi lucidă a comportamentelor umane. După premiera cu eşec scanadalos a piesei,Ubu a intrat în mitologia modernă: ziarele franceze folosesc zilnic epitetul ubuesque pentru a descrie persoanele încrezute, parvenite.
În România de dinaintea lui 1989 punerea în scena a piesei lui Alfred Jarry, Ubu rege, a apărut ca un gest împotriva regimului comunist; după căderea regimului ceauşist, Tatăl Ubu a apărut mai rar pe scenele teatrelor din ţara noastră. Iată, însă, că la Cluj cuplul Ubu a revenit pe scenă în această săptămână în montarea regizorului Alain Timar. Inedit este faptul că directorul Theatre des Halles din Avignon nu ne arată un singur Ubu, ci un şir de Ubu-uri, spectacolul făcând, în plină criză financiară mondială, un rechizitoriu la adresa banilor şi a dictaturii financiare.
"În ziua de azi, puterea pe care o denunţăm nu mai este puterea exclusivă a unui dictator, cum au fost Ceauşescu sau Hitler, e vorba de o altă putere. În esenţă, e vorba despre puterea banilor şi a sistemului, a unui sistem în care suntem cu toţii prizonieri" spune Alain Timar despre Ubu rege. În viziunea sa, puterea împotriva căreia trebuie să luptăm este în esenţă o putere financiară difuză care într-un fel ne depăşeşte şi ne ţine prizonieri. "Nu denunţ un sistem politic anume, ci altceva, un sistem care este la fel de opresor, la fel de violent faţă de individ " spune Alain Timar.
Regizor
