Vicepremierul sârb, Bozidar Djelici, responsabil de negocierile cu Uniunea Europeană, a demisionat după ce liderii UE au stabilit să discute despre aderarea Serbiei abia în martie. În schimb, pentru Croaţia vineri a fost o zi istorică: a semnat la Bruxelles Tratatul de aderare pentru a deveni cea de-a 28-a ţară membră a Uniunii Europene în iulie 2013. O veste primită la Zagreb cu bucurie dar şi cu proteste.
Corespondentul RFI la Belgrad, Petar Tomic
Opinia publică la Belgrad parcă s-a împăcat cu o nouă amânare a cererii Serbiei să devină candidată la Uniunea Europeană. Din relatările presei electronice de la Bruxelles toată lumea a înţeles că hotărârea definitivă o să fie amânată pentru luna martie, bineînţeles cu anumite condiţii.
Tema va fi comentata la televizor şi de preşedintele Boris Tadici. În rândurile politicienilor sârbi poziţia Bruxelles-ului este primită cu îngrijorare deoarece martie va fi probabil şi luna noilor alegeri parlamentare în Serbia.
Asta înseamnă practic că lupta pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Kosovo va deveni componenta campaniei electorale. Din experienţa de până acum există foarte puţine speranţe că Serbia va asigura până în martie rezultatele aşteptate.
În sufletul omului de rând hotărârea Bruxelles-ului trezeşte amărăciune şi sentimente de nedreptate. Ambasadorul Germaniei la Belgrad a declarat vineri că sârbii nu trebuie să fie supăraţi pe Germania. “Niciodată n-am cerut ca Serbia să recunoască independenţa Kosovo, doar să normalizeze” menţionează ambasadorul.
Ceea ce invocă însă Germania înseamnă practic ca Belgradul să convingă o parte a populaţiei sale să accepte statutul de minoritate în noul stat albanez. Lucru greu de imaginat dar şi mai greu de realizat.
Şeful diplomaţiei sârbe Vuk Jeremic, care se află în vizită la New York, arată că autorităţile sârbe nu au iluzii în pri
