Dacă vreţi cel mai bun raport preţ/ calitate la o cafea, atunci urmaţi sfatul fin (şi, cum veţi vedea, halucinant) al expertului de la New York Times, William Grimes. În 2002, cronicarul îi sfătuia, extravagant, pe newyorkezi următoarele: "…Când vă vine, irepresibil, cheful să beţi un adevărat espresso, cumpăraţi un bilet de avion până la Roma. Apoi, când ajungeţi acolo, spuneţi-i şoferului de taxi să vă ducă până la Sant'Eustachio café. E uşor cam scump, dar merită deranjul..."
Dacă vreţi cel mai bun raport preţ/ calitate la o cafea, atunci urmaţi sfatul fin (şi, cum veţi vedea, halucinant) al expertului de la New York Times, William Grimes. În 2002, cronicarul îi sfătuia, extravagant, pe newyorkezi următoarele: "…Când vă vine, irepresibil, cheful să beţi un adevărat espresso, cumpăraţi un bilet de avion până la Roma. Apoi, când ajungeţi acolo, spuneţi-i şoferului de taxi să vă ducă până la Sant'Eustachio café. E uşor cam scump, dar merită deranjul..."
Trecând peste arcul exagerat al hiperbolei (nu putem să nu luăm în calcul faptul că un astfel deristretto cafécostă - La Guardia-Fiumiccino şi retur, plus taxiul - vreo două mii de dolari), formularea a devenit legendară şi credibilă, iar magicienii de la Sant'Eustachio au folosit-o fără fasoane (adică punând în paranteză, pe de-o parte, prejudecata potrivit căreia americanii nu au nicio treabă cu divina licoare, şi, pe de alta, delicatul refren-întrebare strategică, cu răspunsul inclus, pe care ţi-o pune orice ragazzo de cafenea-pizzerie-trattoria stradală italienească -stretto, lungo o americano? - la care, dacă optezi pentruamericano,înseamnă că eşti complet retard) - până într-atât încât au decupat-o din ziar şi au pus-o pe un soi dewall of fame,chiar la ieşirea din cafenea.
E drept, americanii, cu Starbucks-urile lor cu tot, nu ştiu să facă o cafea adevărată (de fapt, dacă e
