Zeci de companii de lactate şi de carne produc aceleaşi tipuri de salamuri după care am suspinat în comunism: salam de vară sau de Sibiu, caşcaval Rucăr etc. De altfel, orice persoană poate cumpăra reţeta acestor produse, în 10 minute, plătind 8 euro.
Cea mai importantă strategie de marketing pentru producătorii de mezeluri şi de lactate este să apeleze la memoria colectivă a românilor şi la „nostalgia" acestora după „fineţurile" din lumea comunismului. Cine nu a stat la coadă, de pildă, pentru salam Victoria? Aşa că, azi, îl produc firme din Bistriţa, Bucureşti, Poiana Mărului, Oradea, Timişoara, Braşov, Bacău. Nu trebuie să mergi prea departe pentru caşcaval Rucăr deoarece îl găseşti produs aproape în fiecare oraş mare al patriei: Satu Mare, Botoşani, Alba, Harghita, Cluj, Suceava, Târgovişte, Bucureşti, Suceava etc., iar preţul variază între 25 şi 40 de lei kilogramul.
Cel mai scump salam de Sibiu se face la... Bacău
Pe piaţa alimentară referinţele geografice pentru un anumit produs nu înseamnă nimic. Nu trebuie să mergi la Sinaia pentru salamul cu acelaşi nume deoarece îl produce Avicola Bacău sau Cristim, în fabrica de la Filipeşti. Iar dacă vrei să te înfrupţi din salamul de Sibiu ai o reală problemă. Pe care sub nici o formă nu o vei putea rezolva la Sibiu. „Salamul de Sibiu" este motiv de dispută între două mari companii: Angst şi Caroli Foods.
Cei din urmă spun că au plătit pentru recuperarea reţetei originale 50 de mii de euro, în timp ce Angst - care are fabrici la Buftea şi în Cluj - revendică, la rândul ei, paternitatea reţetei originale şi dreptul de a vinde produse sub această denumire. Amuzant este faptul că atunci când am vrut să facem lumină şi să vedem cui aparţine cu adevărat brand-ul, OSIM ne-a spus: „Salamul de Sibiu este marcă înregistrată a Scandia România SA, după mai multe transmiteri de drepturi. În prezent, sunt m
