Unul vine cu sacoşa plină de cărţi şi termosul de cafea în buzunar, iar celălat cu limuzină, şofer şi bodyguarzi plătiţi de statul român pe viaţă. Sursa: EVZ

Pentru câteva zile ironia sorţii i-a adus pe cei doi duşmani (politici) în acelaşi spaţiu, într-o sală de lectură de la parterul Bibliotecii Academiei Române. Unul, proţăpit în prima bancă, întocmai ca tocilarii de pe vremuri. Şi cu SPP-işti la poartă. Celălalt, aproape parte din mobilierul Bibliotecii, ascuns în spatele coperţilor larg deschise, în ultima bancă, rândul de la geam. Deşi, cum ar spune cineva, respiră acelaşi aer, nu-şi vorbesc, nu se observă, nu se ating, deşi trec unul pe lângă celălalt.

MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Iliescu şi Cristoiu, la bibliotecă

După o scurtă escală la toaletă, fostul preşedinte parcurge holul şi treptele către ieşire într-un timp care, cu siguranţă, ar putea constitui un nou record al locului. Îl ajungem cu o fracţiune de secundă înainte de a dispărea din peisaj, în maşina trasă la scară.

Domnule preşedinte, sunt de la "Evenimentul zilei". O întrebare, dacă se poate." "Spune dragă!" "V-am văzut în bibliotecă, răsfoind cu mare grijă ziarele. Ce citeaţi?" "Mă uitam pe presa anumitor ani." "Ce ani?" "Perioada ’67-’69." "Citeaţi despre dumneavoastră, presupun. Scrieţi încă o carte?" "Da, aşa este. Lucrez la o carte nouă, autobiografică." "Şi cum se va numi?" "Simplu... Amintiri." După care fostul preşedinte se urcă în limuzina neagră a cărei portieră, deschisă de o SPP-ista, aştepta cam de multişor.

"În sfârşit, cred că domnul Iliescu şi-a găsit locul pe care îl merită la vârsta domniei sale, şi anume locul într-o bibliotecă scrindu-şi memoriile", ne-a declarat Ion Cristoiu, străbătând agale cele câteva sute de metri care îi despart domiciliul de Biblioteca Academiei. "Altfel, a continuat gazetarul, la vârsta sa onorabilă