Uniunea Europeană a obţinut joi şi vineri mai puţin decât şi-a imaginat, la modul ideal, adică o modificare a Tratatului, în formula de 27 de membri. Dar, până la urmă, a realizat mai mult decât propunea „Planul B" al Germanei şi Franţei, adică un acord numai la nivelul celor 17 state componente ale zonei euro.
În condiţiile veto-ului britanic pentru modificarea Tratatului, statele membre au imaginat un Acord de Guvernanţă Fiscală, care va fi adoptat după procedura cooperării consolidate. Aceasta permite ca numai anumite state din cadrul Uniunii Europene să-şi asume o serie de reguli comune - cel mai la îndemână exemplu fiind Acordul Schengen.
Europa, 27 minus câţi?
Se conturează astfel modelul „Europei 27 minus", vehiculat cu ceva vreme înainte de Consiliul European, când devenea clar că Marea Britanie se va opune măsurilor vizând întărirea guvernanţei economice şi începerea procesului integrării fiscale. Dar cine se va afla în dreptul semnului „minus", afară de Marea Britanie? Suedia, Cehia şi Ungaria au cerut răgaz pentru consultări interne.
Pe culoarele Consiliului European, în lunga noapte de 8 spre 9 decembrie, mulţi foloseau deja cuvântul „ruptură", atunci când din spatele uşilor uşilor închise începeau să răzbată frânturi de informaţii despre cei care se opun modificării Tratatului. Într-adevăr, participarea la decizii a celor rămaşi în afara noului Acord rămâne problematică.
Cei din interior vor face paşi spre integrare economică şi fiscală - şi vor lua împreună decizii în această direcţie - , timp în care ceilalţi vor putea doar să privească de pe margine şi vor încerca să se descurce pe cont propriu. Le va folosi acestora „suveranitatea" mai mult decât celorlalţi, „solidaritatea"? Ce este mai bine: să faci parte dintr-un grup care constituie cel mai mare bloc comercial al lumii sau să încerci să te descurci s
