O veste tristă ne-a înghețat sufletul în prima zi a acestei ierni: prietenul și colegul Leon Volovici, cunoscut cercetător al istoriei și culturii evreiești din România, a plecat dintre noi, răpus de o boală nemiloasă...
Încerc să rememorez de cînd îl cunosc pe Leon Volovici. Și realizez că este vorba despre o relație profesională și umană, ce depășește un sfert de veac.Ne-am cunoscut la jumătatea anilor ’80, în Israel, fiind, printre altele, părtași la aventura intelectuală, patronată de regretatul Jean Ancel, de a edita o revistă de istorie a evreilor din România. Este adevărat, Romanian Jewish Studies a avut numai două numere – ambele în 1987 –, încetîndu-și aparițiadatorită „eternelor“ motive financiare, dar scurta existență a acestui periodic științific – azi ajuns, din păcate, „raritate bibliofilă“ – a facilitat închegarea unui nucleu de oameni, care a contribuit decisiv la renașterea cercetării istoriei evreilor din România, în special după 1990.
De altfel, de atunci am fost împreună cu Leon, chiar dacă în spații diferite, dar pe același traseu al cunoașterii diverselor aspecte ale trecutului evreo-romån. De atunci, ne-am întîlnit periodic, la diverse manifestări organizate la Tel Aviv, Ierusalim, București, Cluj sau în alte varii locuri. Am fost, pe rînd, gazde sau invitați ai diverselor congrese de specialitate, sau ne-am regăsit „vecini“ pe paginile unor publicații de specialitate. Dar mai presus de toate, am împărtășit valori morale comune și un anumit fel de a percepe faptul istoric. M-a onorat, acum cîțiva ani, prin invitația de a face parte din colectivul – pe care el îl coordona – ce a redactat partea românească a unei importante enciclopedii a evreilor din Estul Europei, apărută în Statele Unite, în 1908: Jews in Eastern Europe: The YIVO Encyclopedia. Dar, pentru mine, Leon e important în primul rînd prin ceea ce a scris. Cont
