Vorbim astazi despre orfanii cu parinti, despre sutele de mii de copii care au cel putin un parinte departe. O intreaga generatie care creste suferind de dorul mamei sau al tatalui. Dupa patru ani, ne-am intors la copiii din campania "Tu stii ce mai face copilul tau? ". Pe unii i-am gasit fericiti alaturi de parinti, pe altii sperand la ceva mai bun. Din pacate insa cei mai multi fac inca parte din generatia copiilor lasati singuri acasa. Cu acordul celor ce-i au in grija, copiii ne-au vorbit despre traumele lor.
Despre ei s-a vorbit mult pana acum, insa nimeni n-a facut ceva pentru a-i proteja. Sunt cifre in statistici, sunt exemple in studii si nimic altceva pentru autoritatile care asista impasibile la esecul lor. Unii au renuntat la scoala, altii au devenit infractori sau dupa ani de suferinta au ajuns in cabinetele unor psihiatri.
Pe unii i-am gasit casatoriti la varste la care ar fi trebuit inca sa se joace, pe altii muncind dupa ce au abandonat scoala. Povestile lor puse unele langa altele reflecta drama unei intregi generatii: cea a copiilor lasati singuri acasa.
In urma cu patru ani isi traiau singuratatea impreuna: Iulian, Ionut si Elena. Unul langa altul. Fara parintii lor plecati in lume sa le faca un rost. Azi, pe ulita satului i-am regasit doar pe Elena si Iulian. Ionut nu mai locuieste acolo. Parintii s-au intors si l-au luat in Italia. Ionut e un copil fericit acum. Este cel mai bun la invaratura din clasa lui si aproape ca a uitat anii in care, singur, isi cauta echilibrul alaturi de prietenii lui din sat.
Iulian a ramas insa in casa bunicilor. L-am gasit tacut, inert, absent, ilustrand perfect drama orfanilor cu parinti. Povestea lui, presarata cu lungi drame legate de moartea tatalui, de plecarea mamei, de furii, excese, esecuri si depresii, ne descrie destinul unui copil pentru care daca nu se intervine acum poate fi pierd
