… repet: nu sunt adeptul “dezvaluirilor cu orice pret”. Am avut, de-a lungul anilor, mai multe momente “anti-Wikileaks”. Momente in care am refuzat sa public o informatie care, desi adevarata, ar fi creat mai multe probleme decat satisfacerea interesului public. Exista momente in viata cand ziaristul trebuie sa aleaga ce si cat sa publice. Exista momente in care considerentele “tirajului” sau cele ale “exclusivitatii” se cuvin puse in cumpana unei etici a responsabilitatii, vorba lui Max Weber. Aparent paradoxal, tocmai de aceea, din clipa in care o informatie devine publica, a-ti vari capul in nisip, ca strutul (Nota: Fals, dpdv stiintific, dar asta nu conteaza acum), e o dovada de iresponsabilitate. Lumea nu inceteaza sa fiinteze, nici informatia sa circule, numai pentru ca tu alegi sa iti astupi gura, ochii si urechile. Si, daca o mai faci si ca urmare a unor presiuni “de sus”, reusesti isprava de a impusca doi iepuri dintr-o lovitura – si amandoi nevinovati: etica responsabilitatii, pe de o parte, deontologia profesionala, pe de alta. Cine n-a invatat inca simplul adevar ca ignorarea unei informatii ajunsa pe piata media nu face decat sa alimenteze suspiciunile, nu e nici ziarist, nici politician. Traieste inca in lumea uitata de timp a comunismului. Restul, cei responsabili, incearca sa gestioneze situatia.

Acestea fiind premisele, mare mi-a fost mirarea cand am constatat ca, in presa scrisa de ieri/astazi, subiectul inchisorii CIA din sediul ORNISS, publicat de Assoctiated Press, a fost trecut cu vederea mai abitir decat in Republica Populara Chineza. Evenimentul Zilei, care altiminteri contabilizeaza vanturile – adevarate sau presupuse – ale oricarei “vedete”, nici CIA n-a mancat, nici gura nu-i miroase. L-a ignorat complet, desi pana si presedintele Basescu a fost interpelat pe tema asta, in Occident. La fel si Adevarul. Libertarianismul lui Dinu Pa