Celebrul edificiu a avut multe de îndurat, de la prezenţa unor canguri până la aceea a unei feline-fantomă, a cărei apariţie ar prezice dezastre naţionale.
Ce cuvinte grele ne-ar putea auzi urechile dacă zidurile clădirii reprezentative a Statelor Unite ar putea vorbi...Şi aceasta deoarece edificiul n-a avut o clipă de linişte: fiecare locatar celebru şi-a pus amprenta gustului decorativ.
O lungă suită de preşedinţi s-au perindat la Casa Albă, începând cu George Washington (1789-1797). De fapt, părerea lui Washington a fost hotărâtoare atât în ceea ce priveşte găsirea locului, care nu trebuia să depăşească "zece mile pătrate pe râul Potomac", cât şi a aspectului cladirii, unde urma să se mute, "guvernul federal" de la Philadelphia, în "prima zi de luni din luna decembrie a anului 1800", cum hotărâse Congresul.
Planul iniţial al clădirii aparţine arhitectului irlandez James Hoban şi aminteşte de stilul monumentelor grecilor şi romanilor. Cunoscând preferinţele lui Washington pentru piatră - în locul cărămizii - arhitectul a conceput un edificiu ale cărui ziduri erau făcute să dăinuie o eternitate. Într-adevar, edificiul a făcut faţă timpului, adaptărilor forţate, extinderilor, focului...
Adaptată şi incendiată
"Mă rog cerului să binecuvânteze această Casă şi pe toţi cei ce o vor locui. Să facă astfel încât de sub acest acoperiş să nu conducă decât oameni oneşti şi întelepţi". Acestea au fost cuvintele lui John Adams, preşedinte între 1797-1801, primul care s-a instalat la Casa Albă, în 1800. Deşi familia Adams a locuit în Casa Albă mai puţin de patru luni, clădirii i-au fost aduse numeroase "adaptări".
Apoi a venit la putere arhitectul amator Thomas Jefferson, preşedinte între 1801- 1809: "Edificiul e prea mare şi prea britanic pentru gusturile mele simple", s-a plâns el. Jefferson, împreună cu Ben
