Momente-mărturii ale unei lumi fascinante – Tibetul, imortalizate fotografic, ne sunt prezentate de dna dr. Eliza Cinteză, la rubrica Albumul cu clipe.
A existat şi va exista întotdeauna o fascinaţie pentru Tibet. Simţi că eşti în „altă lume“, chiar dacă „oraşul interzis“ – Lhasa – a devenit accesibil destul de uşor printr-o agenţie de turism. Oraşul este un obiectiv turistic modern. În schimb, locuitorii Tibetului par să fi rămas neschimbaţi de secole.
Primul obiectiv care îţi atrage privirea este, evident, palatul Potala, care se ridică impunător pe dealul ce priveşte oraşul. Astăzi, el pare într-un fel distanţat de supuşii săi, căci, în locul căsuţelor mici care se înghesuiau de jur-împrejurul colinei, se întind, largi, câteva bulevarde asfaltate, cu mai multe benzi de circulaţie şi un platou betonat imens care găzduieşte în mijlocul său un monument modern. Şi totuşi, palatul rămâne un loc major de pelerinaj pentru tibetani. Îi regăseşti cu sutele, poate mai mulţi, înconjurând în pas măsurat cei câţiva kilometri din jurul palatului, rostind în permanenţă rugăciunile lor. Tibetanii domină încă, prin număr, turiştii, pentru care palatul este „obiectiv turistic UNESCO – p Publicitate alatul lui Dalai Lama“. Mai există o categorie, populaţia chineză din Lhasa, din rândul căreia provin cei care asigură paza palatului. Aceştia privesc cu calm indiferent tot ce se întâmplă. În locul sfânt al palatului trăiau în jur de 2.000 de călugări budişti. Astăzi au mai rămas în palat doar 14, în rest sunt sute de persoane cu rol administrativ. Ghizii evită să ofere detalii despre această schimbare. Următorul loc important şi care este vizitat imediat ce ajungi in Lhasa este templul Jokhang, construit în anul 642, primul templu tibetan, sacru, monument UNESCO. Deşi îmi este un pic jenă să recunosc, mi-am dorit ca vizita să se termine cât mai repede. Am suporta
