Legaţi-vă centurile de siguranţă! Începe cursa. Este cascador, omul căruia îi place suspansul şi care nu se ataşează de nimic, păstrând o atitudine zen sinonimă cu nepăsarea. Echipat într-o haină de piele, mănuşi de şofat şi o nelipsită scobitoare între dinţi, cu indescifrabile elemente din trecut şi prezent, este calm şi sigur pe el, iar atuul lui nu e o armă, ci siguranţa de neclintit cu care conduce maşina. Pare un fioros şi un atipic pentru lumea în care trăieşte, un rebel fără prea multe obligaţii, cu o atitudine de sânge rece în orice face. „Sunt şofer“ şi asta rezumă totul. Pe timpul zilei este cascadorul care se aruncă în centrul pericolului, pentru ca noaptea să fie pilotul lumii interlope. Ar putea părea un banal film de serie B: implicat în cazuri delicate, cu o mulţime de repercusiuni periculoase, personajul interpretat de Ryan Gosling trăieşte intens, iar tăcerea lui spune mai multe decât orice alte replici. Conflictul pare simplu: un şofer fugar implicat într-un jaf ieşit prost ajunge să aibă toată mafia pe urmele sale, toate acestea pentru că, într-o bună zi, se îndrăgosteşte de femeia cu care locuieşte pe acelaşi palier. Iar ca lucrurile să nu se simplifice deloc, ba dimpotrivă, să se încâlcească mai rău ca niciodată, femeia aceasta cu privirea rătăcită şi tristă, interpretată de Carey Mulligan, are un trecut complicat, un copil al cărui tată este în închisoare şi nu peste mult timp va reveni acasă. Ce fascinează în filmul lui Nicolas Winding Refn (premiat la Cannes pentru regie) este construcţia gradată a tensiunii şi suspansului. Brutal, fără a fi sângeros, periculos, fără a miza pe arme, Cursa radiografiază subtil existenţa celui care stă în umbra interlopilor, a acelui om fără nume ori trecut, care pur şi simplu execută şi îşi şterge urmele imediat după. Are acea doză de suspans care te năuceşte (conduce la viteze înspăimântătoare fără