- Un arbore batran este un martor viu. Povestea lui se spune in freamatul frunzelor si al ramurilor batute de vant, se vede in reliefurile desenate pe scoarta si se citeste in cercurile vietii, inchise ca niste inele in trunchi. Adevarati uriasi ai padurilor noastre, arborii batrani au dreptul la viata si la respect -

Printre ingeri

Cred ca aveam noua ani cand destinul ne-a purtat departe de orasul copilariei, intr-o localitate unde parintii mei incercau sa ia viata de la inceput. Casa noastra se afla exact langa locul din care pornea poteca ce ducea in padure. La marginea ei se aflau cativa castani uriasi, dar spre adanc, existau arbori fascinanti si misteriosi, pe care nu-i cunosteam. In preajma lor, lumina parea sa ia forme omenesti, iar sunetele se deformau. Intrai intr-o alta dimensiune. Surorii mele ii era atat de frica de intunericul din padure, incat incepea pur si simplu sa planga, ori de cate ori ne apropiam de locul unde pluteau umbrele. In ce ma priveste, m-am dedat unor veritabile explorari. Mergeam cu grija in recunoastere, urmand strict cararea si ramificarile ei, temandu-ma de intalnirea cu animalele. Dar mai tarziu, am indraznit sa patrund in adanc, pasind usor, cel mai adesea cu picioarele goale, ca sa nu fiu simtita de pasari si serpi. Asa am facut cunostinta cu toate soiurile de arbori. Asa am invatat ca fiecare avea firea si vocea lui, ca erau la fel de diferiti ca si oamenii, ca se bucurau si mureau ca si noi, ca luptau si nazuiau impreuna, ca vorbeau intre ei. In padure era cand o rumoare abia perceptibila, cand un soi de adiere sonora care venea si pleca, dar indiferent de continutul mesajelor, am avut totdeauna convingerea ca eu eram bine-venita acolo, in padurea adanca, printre copaci. Nu stiu de unde-mi venea aceasta senzatie, dar intr-o zi am simtit ca cineva ma priveste, ca sunt atrasa in mod special de un copac. Un