Să nu treacă ziua
Să nu treacă ziua asta să nu cumva
să treacă strada pe furiş să se treacă
aidoma unei femei iubite
să petreacă fără noi în cheful
aiuritor al absenţei
aşa cum e treacă-meargă bolborosind
sufocată de pustiire
ea mereu trecătoarea
cu privirea-nălţată în care mai poţi desluşi
fotografii la minut din trecut
să nu treacă ziua Doamne să nu.
Un trup două trupuri
Aici e un trup celălalt e dincolo
de-abia se cunosc de-abia se adulmecă
aşa cum stau între masculinul unuia
şi femininul amîndurora
sfioase la-nceput apoi tot mai cutezătoare
pînă cînd se-ntîlnesc se răsfaţă avide profitoare
fiecare-n visul celuilalt.
Ape
Ape cu zimţi
aidoma unor monede.
Ţi-ar fi
Ţi-ar fi să fie aşa şi-ar fi să fie pe dincolo
te irită capriciile orei nevrotice
care-şi scuipă clipele cum seminţe
răsucirile cerului în cearceafurile
puse pe sîrmă la uscat
din ce în ce mai posac cerul
mahmur (nu-i mai intră nimeni în voie)
iar vîntul se depune pe lucruri fără-ncetare
aidoma prafului.
Cît timp
Cît timp va trece pînă vei găsi
o sosie-a textului
o zi rece cum un obraz neiubit
o lacrimă jucînd pe jăratic
o moarte ştearsă cu prosopul
aidoma unui braţ ud.
Te pricepi
Te pricepi de minune să taci (e-o meserie şi asta)
apoi să-ţi cauţi glasul ca şi cum pieptănîndu-te
ţi-ai potrivi o cărare în păr
apoi rămînînd în faţa oglinzii
să-ţi sufli-n ochi să se stingă
asemenea unor lumînări.
Dimineaţa poetului
Lui George Drăghescu
O nouă dimineaţă se revarsă
în muşchi
