Mi-a bătut inima ca dangătul clopotului de la Catedrala Reîntregirii. Nicăieri ca la Alba nu simţi că 1 DECEMBRIE este de fapt data sufletului tău. Cel adevărat. Cel adânc. Su­fletul cel nepieritor. Când am păşit în Catedrala Reîntregirii am simţit că mi se înmoaie genunchii. Parcă îl ve­deam pe Mihai Întregitorul in­trând maiestos în curtea Catedralei de la Alba, iar cadenţa falnică a co­pi­telor armăsarului prefaţa strigarea norodului „Să trăieşti, Măria Ta, tră­iască Ţara!”, iar vorbele Voievodului Unirii deschideau calea destinului ro­­mâ­nilor. „Asta-i pohta ce-am poh­tit Mol­dova, Ardealul şi Ţara Ro­mâ­nească!”

Pluteşte şi azi duhul Vioevo­dului În­tregitor, glăsuieşte în fiece dangăt al clopotului Catedralei din Alba. Câte ge­neraţii au visat, câte ge­ne­raţii au luptat şi s-au jertfit pentru ca inima ro­mânească să fie ro­tun­dă ca Ţara În­tregită. Alba este ma­ter­nitatea unde s-a născut Ro­mânia Dodoloaţă, cum striga bucuros acel puşti pe strada anului 1918. Alba, maternitatea unde s-a născut România rotundă ca un gând bun. În acest decembrie 2011, ca şi în alte zile de 1 ale lui Decembrie, ro­mânii, cu miile, fluturau stea­gurile tri­colore în faţa Catedralei, rosteau din mii de glasuri rugăciunea cân­tată în pridvorul Catedralei Re­în­tregirii. Mii de oameni veniţi din toa­tă ţara se plimbau pe străzile Albei cu panglici tricolore aninate în stânga piep­tului. Perechi de tineri se ţineau de mână, îndrăgostiţi, iar în cealaltă mână ridicau câte un stegulet trico­lor. Românie la purtător.

Parcă se au­zeau paşii sutelor de mii de români veniţi pe jos să impună şi să ova­ţi­o­neze Unirea. Lângă zidul cetăţii se află la vedere roţile grele cu care au fost zdrobiţi Horea, Cloşca şi Crişan. Luptaseră pentru o soartă mai bună a ţăranilor români într-un imperiu care-i batjocorea. Eroii aceştia şi-au privit mândri călăii Imperiului Austro-ungar. De