Criza datoriilor din zona euro a concentrat anul acesta atenţia tuturor analiştilor, economiştilor şi oamenilor de afaceri. Iar rezultatele summitului UE nu sunt deloc încurajatoare. Cu atât mai puţin încurajatoare sunt însă dacă privim economia globală în ansamblu, şi în special prin prisma problemelor de care SUA, cea mai mare economie a lumii, nu a scăpat încă.

Nu doar zona euro se confruntă acum cu o situaţie dificilă, şi economia Statelor Unite încă mai are de suferit de pe urma recesiunii din 2008. În SUA, sectorul imobiliar este încă în suferinţă, iar rata şomajului a rămas crescută.

În plus, în urma masivelor injecţii de lichidităţi în piaţă făcute de FED (Federal Reserve – banca centrală a Statelor Unite), deprecierea dolarului şi creşterea inflaţiei sunt tot mai probabile.

Ideea conform căreia guvernul american îşi doreşte să aibă o "mică" inflaţie, pentru a-şi diminua în termeni reali datoria publică nu este doar o poveste, chiar dacă nu pot fi aduse argumente clare în susţinerea acestei ipoteze. Doar că toată această atenţie exagerată acordată problemelor din Europa, ajută Statele Unite să-şi asigure nevoia de finanţare mai uşor.

Un euro mai stabil decât era de aşteptat

Rata de schimb este factorul cheie în aceste momente, şi nu puţini sunt analiştii care se aşteptau ca euro să continue să cadă pe tot parcursul anului 2011, tras în jos de criza datoriilor suverane.

Paradoxal însă, moneda euro s-a menţinut destul de stabilă. Din ianuarie 2010, când a lovit criza şi un euro valora 1.44 dolari, acesta nu a scăzut niciodată sub pragul de 1.19 dolari, înregistrat în iulie anul acesta. O valoare încă destul de departe de minimul istoric, ce a fost realizat imediat după introducerea sa în circulaţie, când paritatea între cele două monede s-a situat în jurul nivelului de 0,8 euro pentru un dolar. În pr