Alex. Leo Şerban,
Litera din scrisoarea misterioasă. (O novella).
Traducere din limba engleză, cuvânt înainte şi note de Antoaneta Ralian.
Cu O încercare de portret de Horia- Roman Patapievici
Iaşi, Editura Polirom,
2011, 248 p.
Amintiţi-vă Lispoemele lui Alex. Leo Şerban, din volumul, publicat postum, Alte camere, alte glasuri de ieri. (Cărora, în cronica pe care am dedicat-o cărţii, le rezervam un loc special. Le găseam, atunci ca şi acum, de o dezinvoltură estetă absolut irezistibilă.)
De pildă Lisboa III: „Lisboa/ cu cizmăriile tale/ cu băcăniile tale/ cu tinichigeriile tale/ cu tutungeriile tale/ cu farmaciile tale/ cu drogheriile tale/ cu pastelăriile tale/ cu patiseriile tale/ cu prăvăliile tale cu fermoare/ cu ferometalele şi feroneriile tale/ cu florăriile tale şi florile tale de fer forgé / cu balustradele şi balcoanele tale/ cu şinele şi maşinile strecurânduse cu greu/ printre...”
Şi acum începe adevăratul poem: „cizmăriile/ şi băcăniile/ şi tinichigeriile/ şi tutungeriile/ şi farmaciile/ şi drogheriile/ şi pastelariile/ şi patiseriile/ şi prăvăliile tale cu fermoare// Lisboa/ ca o floare/ de aluzejo şi fier forjat.”
Poemele, se poate afla din subsolurile paginilor, a fost scrise în de-a lungul lunilor mai, iunie, şi noiembrie 2010.
Cam în acelaşi timp, aşadar, cu această novella, Litera din scrisoarea misterioasă, cum sună titlul în traducerea Antoanetei Ralian. (Originalul, redactat direct în engleză, numindu-se The Parlayed Letter, adică, aproximativ, litera valorificată, şi făcând trimitere la faimoasa povestire a lui Poe, The Purloined Letter.) Concomitenţa se simte imediat. Şi poemele cu subiect lusitan, şi novella cu pretext argentinian respiră, de fapt acelaşi aer. Care este unul, cum spuneam mai sus, al dezinvolturii fără cusur.
De aceea, îmbrăţişez cu totul punctul
