Apǎrut pe nepusǎ masǎ pe site-ul Ministerului Administraţiei şi Internelor, proiectul legii pentru organizarea alegerilor în anul 2012 a luat prin surprindere multǎ lume (recunosc, mǎ numǎr şi eu în aceas-tǎ categorie), din mai multe motive.
În primul rând, pentru cǎ se ştia cǎ negocierile pe aceastǎ temǎ sunt în plinǎ desfǎşurare în coaliţia din guvernǎmânt. Apoi, pentru cǎ din proiect lipseşte cu desǎvârşire aplicarea rezultatului referendumului privind reducerea numǎrului parlamentarilor - conform normelor de reprezentare prevǎzute în art. 7, rezultǎ cǎ vom avea 469 de deputaţi şi senatori. O altǎ surprizǎ este aceea cǎ sistemul de vot şi repartizare a mandatelor parlamentare rǎmâne cel din 2008, atât de criticat.
Singura problemǎ pe care o rezolvǎ pro-iectul de lege este cea a organizǎrii celor douǎ tipuri de alegeri în secţii de vot unice. Dacǎ ne uitǎm la detalii, rǎ-mân probleme nerezolvate, cum ar fi reprezentarea în birourile electorale în cazul formǎrii de alianţe electorale diferite pentru alegerile locale şi cele parlamentare (lucru permis de proiectul de lege, prin art. 11).
Probabil motivul publicǎrii precipitate a proiectului este acela de a crea o impresie de legalitate, de a se respecta, mǎcar formal, legea transparenţei decizionale, înaintea promovǎrii legii prin procedeul, devenit abuziv prin utilizare în exces, al asumǎrii rǎspunderii Guvernului. Cǎ e doar o mimare a transparenţei o dovedeşte textul capitolului „Informaţii privind procesul de consultare cu organizaţii neguvernamentale, institute de cercetare şi alte organisme implicate" al expunerii de motive. În viziunea MAI, aceastǎ cerinţǎ legalǎ a fost satisfǎcutǎ prin faptul cǎ „la elaborarea prezentului proiect de lege au participat reprezentanţi ai direcţiilor/structurilor cu atribuţii în domeniul electoral din cadrul MAI, împreună cu reprezentanţi ai Autorităţii E
