Traim oare, la cinci ani de la condamnarea dictaturii comuniste, ora negationismului desantat? Au ajuns fostii magnati ai Securitatii, slugile lui Ceausescu, personaje neindoios abjecte si crapuloase, sa dea certificate de buna purtare si sa ne invete istoria recenta a Romaniei, a Europei de Est si chiar a lumii, sub ochii ingaduitori ori de-a dreptul complici ai unor cunoscuti profesori universitari? S-a evaporat complet capacitatea noastra de indignare in raport cu crimele impotriva umanitatii? Trece memoria colectiva printr-o perioada de atrofie? Este amnezia contagioasa? Traim in zodia abuliei morale? Este totul o apa si-un pamant, adica, vorba Monicai Lovinescu, noroi?
Exceptional articolul lui Cristian Ghinea aparut pe “Contributors”. Este o palma morala data ultimului sef al Securitatii, fostul general Iulian Vlad care, in loc sa taca spasit, isi permite sa cante osanale fostilor delatori. Mi-a amintit de faimoasa scrisoare trimisa de Adam Michnik, din inchisoare, ministrului comunist de interne, generalul Kiszczak. Acesta ii propusese lui Michnik sa renunte la lupta sa si sa plece pe Coasta de Azur. Disidentul i-a respins oferta si i-a explicat de ce, fiind un politist comunist, nu-l poate intelege: “Pentru ca eu sunt un om, iar tu esti un porc”. Tot asa cum Plesita si Vlad nu aveau cum sa-i inteleaga pe Paul Goma, pe Dan Petrescu, pe Doina Cornea ori pe Radu Filipescu.
Era in iunie 2008, me pregateam sa plec la Sighet, la Scoala de Vara organizata de Muzeul Memorial. Ma plimbam in Parcul Herastrau, l-am zarit pe o banca pe tortionarul Enoiu (ii stiam bine figura din filmul lui Alexandru Solomon despre “Marele jaf”). M-am gandit ca ar merita sa ma apropii de el si sa-i spun ce cred despre el si camarazii sai de faradelegi. N-am facut-o, o regret si azi. Intre timp, Enoiu a murit, fara remuscari si fara sa fie deranjat de justitie, in pofida rep
