În numărul 10/ 1963 al „Gazetei literare”ţ cronica literară este semnată de Matei Călinescu (...) şi este o cronică dedicată lui Lucian Blaga. De fapt, după cum se va vedea, nu este doar o cronică, ci o evaluare a operei lui Blaga prilejuită de publicarea volumului antologic de „Poezii”, imediat după moartea poetului. Este primul articol de acest fel publicat în Gazeta literară. Matei Călinescu vorbeşte mai ales din perspectiva celui ce-i citeşte opera într-o posteritate îndepărtată, introducînd nuanţe interesante: „Comentatorul de mîine va trebui să ţină seama de această împrejurare valorificînd, din perspectiva termenului final, mărturiile unei evoluţii sinuoase şi dramatice.” Apoi, atunci cînd trece la evaluarea versurilor, sintagmele pe care le foloseşte Matei Călinescu sînt de tipul: „simplitatea gravă”, „condensarea sensurilor”, „limpiditatea adîncă a imaginilor”, „jocul strălucitor al comparaţiei şi al metaforei”. După cum se vede, expresiile, aparent descriptive, concentrează ideea celei mai superlative evaluări. Adjectivele nu lipsesc nici ele, pentru că este amintit „excepţionalul dar imagistic al lui Blaga” sau „originala sinteză clasică”. Vorbind despre o „structură duală, contradictorie”, autorul conchide: „ai sentimentul că pătrunzi în universul unui mare poet”.

Articolul lui Matei Călinescu despre Lucian Blaga reprezintă un moment în receptarea acestui mare scriitor, aflat în mod dramatic sub vremile de după 1945. Făcînd referirile obligatorii şi la aspectele politice ale existenţei scriitorului, Matei Călinescu dă însă dovadă de o nuanţare la fel de necesară, dar şi spectaculoasă în anul 1963. Aminteşte, de pildă, de colaborarea cu revista „Gîndirea”, dar precizează că „nu are un caracter univoc”, mai ales în ceea ce priveşte poetul şi nu filosoful. Apoi, aminteşte în treacăt „adeziunea la socialism, formulată în termeni categ