Ritmul alert in care traiesc oamenii de azi ii impiedica, adesea, sa faca fata bine situatiilor dificile care apar cand se asteapta mai putin.

Problemele multe, acasa si la serviciu, neimplinirile, esecurile, nerabdarea, competitia, stresul, ambitiile desarte, nesiguranta zilei de maine, insecuritatea, nelinistile, toate ne coplesesc de nu mai stim incotro s-o luam si cum sa procedam ca sa ne regasim ordinea vietii si echilibrul pierdut.

La un moment dat realizam ca avem nevoie de ajutor, ca nu e suficient ca ne-am povestit necazul vecinului sau prietenului, ci avem nevoie de mult mai mult, adica de un ajutor calificat ca sa iesim din starea care ne-a invaluit cu totul, dar nu stim la cine sa apelam, la psiholog sau la psihiatru, pentru ca in capul multora dintre noi, acesti termeni desemneaza cam acelasi lucru.

Americanii merg tot timpul la psiholog - lucru vazut de noi prin filmele lor: un cabinet cu o canapea si pe canapea o persoana culcata care vorbeste, iar pe un scaun, langa pacient, o alta persoana, fara halat, daca ar avea halat, am spune ca e medic, care scrie continuu ceva intr-un carnet. Persoana care scrie si nu poarta halat e psihologul.

Psihologul a urmat o facultate de psihologie, nu poarta halat, nu lucreaza in spital, nu da retete cu medicamente, nu are parafa de medic. Acesta poarta titlul de terapeut sau consilier si poate fi specializat in diferite directii: consiliere psihologica, psihoterapie, psihologie clinica, psihologie educationala, psihologie organizationala, psihologia transporturilor.

De regula, psihologul il ajuta pe pacient sa constientizeze ce se intampla in mintea lui, atat la nivel constient, cat si la nivel subconstient, astfel incat interventia terapeutica sa fie de folos, sa ajute.

Psihiatrul a urmat cursurile facultatii de medicina, este medic, poarta halat