- Istoric - nr. 908 / 10 Decembrie, 2011 Necrologul obrazniciei Si tot asa, o noapte intreaga, soldatii unguri, ghidati de "Garda Nationala Ungara” formata in acest scop de ungurii din Ip, au omorat minut cu minut, pana au ajuns la cifra de 167. O cifra la care, dupa unele surse, ar mai trebui adaugate alte 12 crime. Ne-a fost dat sa aflam de la Ip si despre un caz de... omenie, prezentat acuzatorului public de Béres K. Vasile. Dupa ce le-a aratat casa romanului Gheorghe Gavrilut, soldatii, inainte de a intra sa-i impuste pe toti din familia acestuia, s-au dus in strada, unde era Ioan Borzási, sotia sa si fiul lor. L-au intrebat pe tanar ce fel de oameni sunt cei din familia Gavrilut. Raspunsul a fost ca n-au auzit sa fi facut vreodata rau ungurilor: "Nem halotuk utána semit” ("Noi nu am auzit nimic”). Si soldatii au plecat mai departe. Obosisera! Dar crimele aveau sa continue. Cat ii priveste pe ungurii din Ip, constituiti in Garda Nationala, cu "merite” esentiale in infaptuirea crimelor, in fata Tribunalului Poporului, au devenit mielusei, care, chipurile, ar fi fost doar niste persoane de decor, impinse intre baionete, pentru a-i conduce pe criminali la casa romanilor. O lamurire necesara in povestea inventata cu atacul romanilor asupra carutei unguresti, a oferit-o, in declaratia sa, taranul Grigore Scurt, care era si diacon bisericesc la Ip: "In ziua de 8 septembrie 1940, dimineata, pe la ora 8, a intrat in Ip armata ungara, venind dinspre Portilau. Eram singurul roman (toti intelectualii s-au refugiat!), care am facut parte in grupul celor ce primeau Armata Ungara, in sat. Am stat langa preotul reformat. Tot in acea zi, un plutonier a umblat cu o grenada si, fiind turmentat de bautura, grenada a explodat in mana lui, omorandu-l pe el, un soldat, doi cai si distrugand caruta. In seara acelei zile am fost arestati eu, fiul meu Grigore, fiul meu Gavrila, familia