Din cauza numărului mare de misiuni a căror destinaţie finală era planeta Marte, dar care au eşuat dintr-un motiv sau altul, se vorbeşte deseori despre un aşa-numit „Blestem al planetei Marte“. Însă, chiar există un blestem asupra sondelor marţiene? Dacă ne aruncăm o privire asupra datelor prezentate pe unele site-uri, automat ne punem problema de ce două treimi dintre misiunile direcţionate către Marte au culminat cu un eşec. De pe site-ul NASA, la rubrica numită „Chronology of Mars Exploration“, unde sunt enumerate toate cele 40 de misiuni marţiene din ultimii 60 de ani, fie ele americane ori sovietice, aflăm că 26 dintre acestea s-au soldat cu un eşec din cauza uneia sau mai multor defecţiuni sau erori de calcul. Din 1960 până în 1975, aproape toate misiunile spre Marte s-au confruntat cu fel de fel de probleme. Însă, dacă ne gândim că toate aceste episoade au avut loc foarte departe de Marte (ba chiar, de multe ori, pe orbita Pământului), povestea blestemului planetei Marte începe să se clatine.

Eşec şi succes

Lista eşecurilor însă este oricum incredibilă. Mars 2 şi Mars 3, primele sonde care au ajuns pe Marte, nu sunt tocmai cunoscute pentru activitatea lor ştiinţifică. Prima este mai degrabă cunoscută pentru faptul că a fost primul obiect construit de om care a ajuns pe sol marţian, dar şi primul care a creat un crater pe această planetă; cea de-a doua, în schimb, a amartizat cu succes pe Marte şi a reuşit să transmită un semnal spre Terra doar pentru 20 de secunde, pentru ca mai apoi să fie redusă la tăcere, cel mai probabil din cauza uneia dintre cele mai puternice furtuni de nisip care a avut loc pe Marte. Prima sondă spațială care a ajuns la Marte și a transmis imagini a fost Mariner 4 în 1965. Însă, aceste cazuri sunt considerate doar relativ eşuate. Au urmat Mariner 6 și 7 în 1969, iar în 1971, Mariner 9 a devenit primul satelit ar