Joi, 16 aprilie.
Dl Summer Welles a vorbit la Washington despre România. Gentil şi sever. A explicat că Statele Unite n-au declarat război României, fiindcă România nu prezintă un pericol pentru Statele Unite, care nu pot uita că în 1917, când America a intervenit cu forţe relativ reduse în războiul mondial a găsit România alături de aliaţii ei.
Pe de altă parte, declaraţia de război a României i-a fost impusă de nemţi care ocupă ţara împotriva marii majorităţi a opiniei publice. Dacă însă România va persista a duce războiul pe terenuri străine de revendicările ei legitime şi dacă Statele Unite se vor izbi de dânsa în luptele prin care aliaţii actuali ai Americii îşi apără existenţa — situaţia se va schimba. În războiul actual, Statele Unite nu vor mai participa cu forţe reduse, ci cu puteri masive şi la sfârşitul ostilităţilor, România, dacă nu va pricepe situaţia la timp, va avea să sufere presiunea acestor puteri masive, căci Statele Unite vor fi fost nevoite să-şi schimbe atitudinea şi să declare şi ele război României.
O încercare inutilă de a ne scoate din luptă prin ameninţări... Parcă nu luptăm şi noi pentru existenţa noastră!
Atacurile ruseşti slăbesc din ce în ce, pe front. Nici comunicatele din Moscova nu se mai laudă, fie şi fantezist, cu ofensivele sovietice... Pe cât permite starea drumurilor, nemţii au început ei să lovească. Trupe şi material german trec continuu şi în masă, spre front. Timpul pare a se pune pe frumos şi în curând dansul va începe...
În Extremul Orient, japonezii înaintează pe valea fluviului Iranady. Fapt de o importanţă capitală, un convoi de vase japoneze, încărcate cu cauciuc şi cu zinc — mai multe mii de tone — a ajuns teafăr la Bordeaux! Englezii care nu-şi mai pot apăra convoaiele lor nu sunt nici în stare să distrugă pe cele inamice sau să le împiedice de a sosi la destinaţie. Da
