- Cultural - nr. 908 / 10 Decembrie, 2011 SARBATORITII POEZIEI Nastere din nastere Am deschis usile imparatesti ale unei margini de sat pe cand se puneau lumanari la trunchiurile copacilor ca sa vina mai repede in iesle viata. In mijlocul mesei eram susurul cinei. Peste leagan taina dintr-o boaba de strugure se auzea ca o apa curgatoare. Neinduplecat, ochiul... Zapada isi aduna saruturi la glezne, mieii sa se nasca uzi de cer. Vinovat e lutul. Vinovat e bratul cumpenei ce nu mai cobora, ungher. Mai ninge o ora intr-un sfarsit de vis, peste ochiul icoanei, peste abis. Duminica pune steaguri albe pe gura de zori, e loc de tanguire in ninsori. VALENTIN MARICA Baciut N-am stiut niciodata ce sa admir mai mult la tine, Limba inimii din clopot de piept Sau coloana vertebrala pusa langa brazii muntilor, Ca acestia sa creasca, langa vulturi, drept!? Sau lucirea calda din ochii largi, In care oricine poate cu ochii-nchisi sa-noate, De are suflet deschis, suflet pereche, Cum deschisa se doreste o carte! As vrea acum sa spun multe lucruri, Si, de aceea, probabil, putine voi spune, Magnetul felului tau de a fi Atrage fierul gandurilor bune! Nu caut umbra vreunui copac, Ci coroanei copacului dau pretuire, Pentru soarele crengilor de cerneala, Lasate pe zapada de hartie. Pentru indrazneala de a fi tu insuti, Nelasand pizmuirea (ni)micilor sa fie o piedica, Pentru c-ai aruncat buzduganul simtirii de vers Si unde-a cazut s-a inaltat o biserica. Ziua ta de nastere este azi, in 10, Precum cartile tale, ziua sa-ti fie frumoasa, Nu vreau sa-ti curga sampanie-n valuri, Valuri de sanatate iti doresc la masa Si oameni ce sunt prieteni cu Platon, Dar mai prieteni sunt cu adevarul, Si au curajul, chiar pe vant ostil, Sa tina pentru tine pe cap marul. Sa fii cu toti ai tai; ii stii tu care, Sa ai incredintarea ca nu esti de prisos, Sa t