După participarea în Champions League, campioana României a fost aspru criticată. În virtutea dictonului conform căruia “nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită”, toturor celor care au făcut-o vreau să le amintesc cîteva lucruri de care nu ţin cont.
Oţelul a onorat competiţia. În sensul că s-au îmbrăcat frumos, exact cum cere regulamentul. Moldovenii au lăsat treningurile acasă şi s-au prezentat la meciuri în costume de firmă, la care NU au asortat pantofi cu bot de raţă sau cu ciucuraşi. Dimpotrivă! Nodurile tip Windsor de la cravatele lor îndrăzneţe şi butonii inspirat ataşaţi la cămăşi te cucereau. Imaginile cu băieţii noştri coborînd cu distincţie şi eleganţă din autocar direct pe covorul roşu al Ligii pe mine m-au făcut să fiu mîndru.
Oţelul nu a făcut România de rîs. Toţi s-au dus să muncească şi au făcut-o cinstit. Nu s-au raportat furturi din magazine la Manchester, nu s-a cîntat la acordeon pe străzile din Lisabona şi nu s-au spălat parbrize la semafoare în Basel. Pe lîngă toate acestea, românii nu s-au bătut între ei sau cu alţii şi nici nu s-au scăldat în fîntînile arteziene de prin oraşele pe unde au fost. Bravo lor!
Oţelul a jucat fotbal. Nu rugby, nu baschet, nu volei. Fotbal! Pe terenul dreptunghiular, acoperit cu iarbă, cu cîte o poartă la fiecare capăt, oţelarii au intrat într-o formulă de 11, alcătuind astfel echipa adversă. Elevii lui Dorinel au respectat întru-totul regulile jocului, în sensul că de mîini nu s-a folosit decît portarul, în timp ce restul au încercat să înscrie goluri prin introducera mingii în poarta la care au atacat. Sau ce naiba au făcut ei acolo.
Oţelul a reinventat noţiunea de fair-play. N-a bătut pe nimeni!!! Eleganţi peste măsură şi altruişti în exces, elevii lui Dorinel n-au obţinut absolut nici un punct, evitînd astfel să supere vreo echipă. Mai mult decît atît, au încasat goluri multe şi repede,
