În noaptea de 7/8 decembrie a început să ningă în Codlea. Dimineata a venit ca o promisiune a apropierii sărbătorilor si copilul din fiecare codlean a săltat de bucurie la vederea zăpezii asternute, e drept, în strat mic, pe case, prin grădini si chiar pe drum. La Fundația Rafael, cea care asistă persoanele cu dizabilităti din Codlea, Brasov, Săcele sau de oriunde, din imprejurimi, atmosfera de sărbătoare se simtea încă din data de 7. Fiecare specialist, voluntar sau beneficiar avea câte ceva de făcut. Se împodobeau spatiile, se pregăteau felicitări, se amenajau standurile cu produse realizate de beneficiari (lumânări, obiecte cusute, cununite din crengute de brad etc.). De câtva timp îi observ pe oamenii care trec pragul fundatiei si îi văd cât suflet pun în tot ceea ce fac. De aceea, nu mă mir că obiectele realizate de ei aduc sărbătorile mai aproape de noi. Mai pe seară au început repetitiile pentru serbare. Obositi, dar mai degrabă neobositi, îsi repetau rolurile, poeziile si colindele, ca si cum ar fi fost dimineată… Totul a fost programat să iasă frumos, asa cum este si sufletul persoanelor de aici. A doua zi, în jurul orei 17, sala fundatiei arăta impecabil, în straie de sărbătoare… În ciuda vântului teribil, vizitatorii au început să vină. Încotosmănati, copii, adolescenti si adulti aduceau atmosfera de iarnă de afară si primeau în schimb aerul de sărbătoare. Târgul de iarnă si Sărbătoarea Crăciunului au fost deschise cu prezentarea specialistilor fundatiei , a voluntarilor si a celor care au sprijinit organizarea manifestării… Am fost introdusi apoi într-un spatiu virtual de piesa de teatru pregătită de beneficiarii fundatiei. Dialogurile dramatice ne-au plimbat de la singurătatea omului modern spre căldura omenească si cea divină, mai prezentă ca oricând în preajma Crăciunului si permanentă acolo unde oamenii stiu să dăruiască. Piesa a fost inserată cu