Noul film „The Thing“/ „Creatura“ concurează la titlul de cel mai inutil remake al anului.
În criza cronică de subiecte care bântuie de mult la Hollywood, producătorii americani s-au gândit acum ceva vreme să refacă horrorul SF „The Thing", realizat de John Carpenter în 1982. Pelicula acestui mare maestru al fantasticului contemporan, socotită unul dintre cele mai reuşite filme de gen făcute vreodată, este ceea ce se cheamă un „classic cult", adică întruneşte în egală măsură sufragiile criticilor sau istoricilor şi devoţiunea înverşunată a fanilor radicali. Decizia de a reface filmul a fost viu contestată, prin urmare producătorii s-au apărat spunând că nu-i un remake, ci e vorba de un prequel, aşadar relatează întâmplările anterioare filmului din 1982.
Ne este prezentat felul în care monstrul extraterestru a fost eliberat de imprudenţii savanţi de la o bază norvegiană din Antarctica şi cum acesta i-a hăcuit pe (aproape) toţi, înainte de a se îndrepta spre membrii expediţiei americane pe care-i ştim din filmul lui Carpenter.
Pentru a lega cele două filme, cel din 2011 se încheie cu secvenţa cu care se deschidea cel din 1982: un câine alergând (purtătorul „creaturii"), urmărit de un elicopter din care se trage asupra sa.
Problema este că, exceptând câteva foarte mici detalii (liderul grupului este acum o femeie), în esenţă şi în filmul de-acum este vorba despre acelaşi lucru: un mic grup de oameni, izolaţi în pustiul antarctic şi supuşi atacului unei forme cosmice de viaţă, capabilă de a prelua înfăţişarea celor pe care-i ucide.
Prin urmare, modul de a scrie şi de a realiza această poveste urmează nişte legi care nu permit prea multă variaţie şi noutate. În plus, lipsit de o personalitate reală, regizorul Matthijs van Heijningen Jr. (debutant în lungmetraj) nu doreşte sau nu e capabil să stilizeze prea mult povestea pe care o spune, plasâ