Foto: Thinkstock Pe marea scenă pământeană, şamanul este un personaj magic, un individ enigmatic ce nu poate fi închis într-un sistem al vieţii materiale. Şamanul este un exponent al credinţei, dar nu este preot, căci şamanismul nu este vreo religie. Cu ajutorul puterilor magice pe care le posedă, această fiinţă superioară caută să-şi ajute semenii cu puteri de vrăjitor. Rupt de lumea în care trăim, şamanul călătoreşte în astral pentru a ruga Divinitatea să-l ajute în calea lui de binefacere. Iar legătura lui cu Celălalt Tărâm nu este lipsită de primejdii.
Capacitatea de a circula în Planurile Supranaturale, de a intra în contact cu Supraumanul, un şaman o dobândeşte concomitent cu puterile sale miraculoase prin suferinţă şi teroare. El este supus unor probe iniţiatice foarte dure, încât este posibil să-şi piardă minţile sau chiar viaţa. După ce trece de piedicile iniţierii, află, de la un iniţiat mai bătrân, tehnicile extazului, modul de folosire a obiectelor magice, precum şi celelalte secrete ale şamanismului. Apoi, în stare de transă, el poate face dovada însuşirilor de clarvăzător, telepat şi de vindecător miraculos al celor suferinzi. Viziunile din domeniul astral devin realitate pământeană, dovedind că nu sunt halucinaţii. Cunoaşterea dobândită de şamani nu poate fi încadrată în formule sau ecuaţii ale ştiinţelor exacte. Ei sunt şi excelenţi psihologi. Probele inţiatice îi transformă în persoane puternice, cu o stabilitate psihică deosebită. Ieşind din tiparele umanului, aceştia ştiu cum să transmită, altor semeni, echilibrul pe care aceştia l-au pierdut. Au puterea de a ghici gândurile, de a dirija visele şi sentimentele, astfel, putând să-i coordoneze pe cei din preajmă. Fără şaman, sufletul colectiv al tribului riscă să se descompună, pierzându-şi elementul stabilizator.
Adevăratul şaman a luat naştere acolo unde se mai poate regăsi şi
