CFR Cluj a înscris repede şi s-a cantonat în defensivă, cotropită de o echipă stelistă care a năvălit 80 de minute, a strîns trei bare şi a egalat superb. Însă aproape degeaba: 1-1. Pentru ardeleni.
Pe Arena Naţională mai goală decît erau aşteptările, Steaua şi CFR s-au aşezat pentru un meci aşteptat cu inima îndoită: ciocnire seacă, remiză scrîşnită, sau spectacol la care nici nu mai îndrăznim să visăm?
Întoarcerea lui Pantelis
Şi partida începe alert, cu steliştii în ofensivă, faulturi dese dar fotbal împins spre poartă. Lovitura liberă scoasă repede de Nikolic (5), la un metru de corner, e transformată de Brandan într-o ghiulea paralelă cu poarta. După trei minute şi trasorul lui Prepeliţă (8) zguduie transversala clujenilor şi trezeşte arena.
Dar din tot elanul Stelei nu rămîne nimic: fiul risipitor Kapetanos reia cu capul centrarea lui Sougou (15), de deasupra lui Iliev, un fundaş cocoşat de frică sau de neputinţă. 0-1 şi grecul se bucură cum o făcea pe Ghencea. Din latenţă, CFR a săgetat, condimentînd furtuna. Ar fi putut deveni cele mai spumoase prime 20 de minute ale etapei dacă Rusescu, din 6m, nu ar fi reluat cu latul peste (17).
CFR groggy, Steaua ghinionistă. Da, Steaua.
Steaua nu resimte "cuţitul" grecului, forjează cu predilecţie pe flancul stîng, uneori haotic. Bourceanu trage "peste" din 17m (25) iar clujenii par că pîndesc. Eforturile se macină tot mai mult în dueluri de lungimea unui scurtcircuit, dar Steaua nu renunţă: Rusescu reia din 11 m cu capul un balon care pîlpîie la rădăcina bării lui Beto (34) iar Tănase iroseşte o lovitură liberă laterală (35). Nu, CFR nu pîndeşte, e în corzi.
Cursa bucureştenilor ia ochii: aleargă peste tot, schimbă poziţiile, pînă şi Emeghara caută şutul, dar ceva lipseşte. Pe două rînduri, ardelenii caută aer şi şerpuiesc disperat prin Renan şi Sougou. P
